… pentru ca, dupa Paris, pe drumul spre Romania, am mai poposit o data in Alsacia. Am petrecut aproape o zi intreaga in Thann, un orasel – de fapt o comuna de 8000 de suflete. Dar o comuna care are una dintre cele mai frumoase catedrale din Alsacia. In felul ei, mai frumoasa decat cea din Strasbourg.

Imaginati-va ca locuiti in, sa zicem, Baia de Cris, si-n centrul comunei aveti o asemenea minunatie.

M-a gazduit si omenit Radu, un medic targu-muresean aciuiat, mai mult sau mai putin provizoriu, in Franta. Am fost ospatat din plin si cu de toate, dar cel mai mare ospat a fost cel intelectual. Cum Radu e cam de-un leat cu mine, am crescut citind mai mult sau mai putin aceleasi carti, vazand aceleasi filme, visand aceleasi visuri post-comuniste. Si, desi (sau tocmai pentru ca) nu impartaseam intru totul aceleasi opinii, chiar in chestiuni fundamentale, precum religia, conversatia a fost una cat se poate de spumoasa, atat la propriu, cat si la figurat, de parca ne-am fi cunoscut de-o viata.

Zice-se ca diavolul se ascunde in detalii. Se prea poate. Dar, tocmai de aceea, tot pe-acolo se mai pot ascunde si sfintii. E suficient sa privesti mai de-aproape catedrala din Thann.

A fost o „incalzire” nesperata pentru reintalnirea cu Clujul.

Scor America vs. Europa: 3 la 5.

(Va urma)