… pentru ca autopsia unei povesti incepe precum autopsia oricarui cadavru – prin examinarea exteriorului: are vanatai? Rani vizibile? Arsuri? La povesti, astea toate sunt „sociologie”. Sociologic vorbind, ce ne invata, asadar, Povestea Porcului? Ce ne spune „soriciul”? [Nota: Daca tot veni vorba, soriciul proaspat e o delicatesa de care n-am mai avut parte de vreo douzecisicinci de ani, dat fiind ca legile americane il interzic pe motiv de „alterabilitate rapida”. In curand, vom muri cu totii sanatosi. Poate nu fericiti, nici macar multumiti, dar sanatosi.]

Simplu si la obiect, dat fiind ca asta nu e roman politist de Agatha Christie, sa aflam ucigasul la sfarsit, ci un fel de Columbo, unde stim criminalul de la inceput, si-apoi incercam sa „il dovedim”: Aflam ca e bine sa ai copii. De ce? „De când suntem noi, încă nu ne-a zis nime tată şi mamă! Oare nu-i păcat de Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta?” Nicio societate nu poate exista in absenta procreatiei. Cine nu crede, sa-si faca privirea roata geopolitic. Mai mult, ca e bine ca acesti copii sa-ti poata spuna „mama” si „tata” si ca mamele isi iubesc copiii, oricat de urati sau de obraznici ar fi (“Să-i fi zis toată lumea că-i urât şi obraznic, ea ţinea una şi bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignită: că nu putea să le zică tată şi mamă.”) De ce e important sa-ti spuna „mama” si „tata”? De se jigneste inima? Pentru ca asta e semnul ca „porcul” a inteles respectul. Respectul, pentru a fi respect, trebuie sa se manifeste cumva. De aceea ne adresam unul altuia cu „doamna” si „domnule„, cu „dumneata” sau „dumneavoastra„, de aceea in Marea Britanie revolutia modernitatii a inceput cu trecerea de la „thou” la „you„. [„Thou shalt not kill„, etc.] Si tot de accea, in Bibliile vechi englezesti se mai pastreaza inca „thou”. Din respect.

Numai porcul nu poate sa se exprime. Numai porcul nu poate spune „sarutmana pentru masa”.

Partea sociologic esentiala a povestii ramane insa aceea ca Fat Frumos e un porc. Barbatul, in general vorbind, e un porc. In realitate, insa, inlauntrul fiecarui porc se ascunde un Fat Frumos.

Pana aici mesajul e cat se poate de optimist atat pentru femei cat si pentru barbati. Femeile isi vor putea privi barbatii cu alti ochi – ochii printesei, ajunsa in palatul porcului, printesei careia-i place palatul, ii plac si socrii (!), cat despre porc, mai bine sa lasam povestea sa ne spuna: „Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: „Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie”. Şi s-a apucat de gospodărie.” Fata (fara nume!) strange din umeri si se apuca de gosopdarie.

Intr-un palat!

In acest moment, femeie de-as fi, fara sa-l fi citit mai inainte pe St Exupery, bunaoara, as fi usurel oripilata. Cum adica? Parintii ma trimit la un porc si, doar pentru ca porcul are palate si ma inteleg bine cu socrii, strang din umeri si „ma apuc de gospodarie”?

Ca norocul, povestea nu se opreste aici. Daca strangi din umeri in fata porcului si te apuci de gospodarie, porcul s-ar putea sa-si lepede pielea si sa devina un Fat Frumos. Pe ascuns. De ce pe ascuns? Pentru ca, sociologic vorbind, babatul doar vrea sa para ca e porc. Doar vrea sa para ca e dur. Ca e masculul feroce. In realitate, insa, e o carpa pe care orice femeie o poate indoi sau innoda pe degete dupa cum are chef.

Sa ne gandim.

Ce se intampla in primele pagini ale Bibliei, in capitolul Facerii? Am aflat asta de la o pionera miscarii feministe din SUA, pre numele ei Elizabth Cady Stanton. Femeia cu pricina era usurel dusa de-acasa, a „patronat”, printre altele, o biblie in care Dumnezeu era femeie – inceputurile miscarilor Gaia/Gaea  (pour les conaisseurs) – , s-a pupat, certat si iarasi impacat cu Frederick Douglas, cand a venit vorba despre drepturile negrilor versus drepturile femeilor (alta poveste), dar a surprins un „detaliu” care spune multe din „Facerea”.

Vorbind despre faptul ca femeilor li se interzice dreptul la vot pe motiv de „gandesc cu inima, nu cu creierul„, Elizabeth Cady Stanton readuce in atentie povestea Facerii. ce se intampla acolo? Acolo, o avem pe Eva, la care vine sarpele si-o intreaba (presupus sasiind, precum Kaa, in Cartile Junglei) – urmeaza o parafraza: „Si ce a zis Doamne-Doamne”? „Pai, Doamne-Doamne ne-a zis ca putem face ce vrem, doar sa nu mancam din pomul cunoasterii binelui si-a raului, ca murim.” La care sarpele zice: „Hotarat ca nu veti muri! Doamne-Doamne vrea doar sa nu fiti ca El, cunsocand deosebirea dintre bine si rau.”

Si Eva musca. Acum, ce-i drept, Eva face un rationament gresit – si Doamne-Doamne de aceea ii si pedepseste, pentru prostie, nu pentru imoralitate; nu-i pedepseste pentru ca nu stiu raul, ca n-aveau cum sa stie ca fac rau (judecata morala); ii pedepseste pentru ca Eva face un rationament gresit: Daca A atunci NU-B. (Rationament corect: Daca A atunci B. Daca mananci, mori.) Platon era mai radical – “raul e prostie.”Cum ar veni, diavolul e “rau” pentru ca “prost”. Dar, gresit cum ii e rationamentul, Eva rationeaza. Musca. De-acum stie ca face rau. Si ii da lui Adam (care era langa ea, dar Adam nu vede sarpele, nici sarpele pe el; porc de barbat?). Nu ii da explicatii de ce ar trebui sa incalce porunca lui Doamne-Doamne. E mai mult ceva de genul, „Adam, daca ma iubesti, ia de musca!” Si Adam musca! Si-atunci – se intreaba Elizabeth Cady Stanton – cine-i rational si cine nu-i? Femeia sau barbatul?

La intrebarea aceasta a incercat sa dea un raspuns, intrucatva convingator, Carl Gustav Jung. Dar pana atunci mai avem de lucrat la soriciul sociologic al Povestii Porcului.

Sociologic vorbind, povestea ne invata ca barbatul e prudent. Conservator. Nu se repede cu capul inainte. Adam nu se repede sa muste din marul interzis. Eva o face. Regele, afland ca inlauntrul porcului sta tupilat un Fat Frumos, realizeaza ca se afla in fata unui fenomen pe care nu-l poate pricepe. Mai mult, intuieste ca fata e ispitita sa “faca” ceva. “  – Draga tatei! Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vrun neajuns, ca să nu păţeşti vreo nenorocire! Căci, după cum văd eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. Şi trebuie să fie ceva neînţeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească!”

Mama, insa, are alte idei. Eva e “revolutionara”. Simplificand, Adam “e de dreapta”, Eva, “de stanga”. Femeia vrea schimbare, nu barbatul. Stiti bancul: Barbatul se casatoreste cu speranta ca femeia nu se va schimba dupa nunta. Si se-nseala. Femeia se casatoreste sperand ca isi va putea schimba barbatul. Si se inseala.

“După aceasta au ieşit amândouă împărătesele în grădină ca să se plimbe. Şi aici, mama sfătui pe fată cu totul de alt fel: – Draga mamei, ce fel de viaţă ai să mai duci tu dacă nu poţi ieşi în lume cu bărbatul tău? Eu te sfătuiesc aşa: să potriveşti totdeauna să fie foc zdravăn în sobă şi, când a adormi bărbatu-tău, să iei pielea cea de porc şi s-o dai în foc, ca să ardă, şi atunci ai să te mântui de dânsa!” Cum ar veni, degeaba e Fat Frumos in dormitor, daca-n momentul in care-l scoti in lume arata ca un porc.

Sociologic vorbind, decizia de a-ti vari nasul unde nu-ti fierbe oala se termina prost pentru toata lumea, cam ca si la Revolutia Franceza: “Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? De te-a învăţat cineva, rău ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut! … pentru că ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrâni, m-ai nenorocit şi pe mine şi pe tine deodată!” Sa nu uitam, insa! Poveste se termina cu bine. Stim deja asta. Poate ca, la urma urmei, urma care scapa turma, femeia n-a facut rau. Daca Eva nu musca din mar, noi nu mai eram, pentru ca omenirea asa s-a nascut – cazand din rai in istorie. Dar asta nu mai e sociologie. Sa nu ne grabim.

Sociologic vorbind, povestea ne mai invata ca (a) greselile se cuvin a fi rascumparate, dar si ca (b) nici o greseala nu e de ne-rascumparat, si (c) ca singur nu-ti poti rascumpara greseala. Ai nevoie de prieteni. De ajutoare. Fata de imparat, (a) si (b), dupa multe incercari, isi rascumpara greseala. (Eva naste in chinurile facerii, dar naste.) N-o poate face, insa, singura. E nevoie (c) de ajutorul Sfintelor Miercuri, Vineri si Duminica. E nevoie de un ciocarlan schiop. [Nota: Ciocarlanul e o pasăre de culoare cenușie-gălbuie, cu un moț pe vîrful capului, care-și caută hrana sărind de colo-colo (Galerita cristata).] E nevoie ca Fat Frumos sa aiba un “servitor credincios” care-l anunta ca vrajitoarea il drogheaza si fata ii plange la capatai noapte de noapte. Cum ziceam pe vremuri: PCR = Pile, Cunostinte, Relatii. Cum zic americanii, acum: Ai nevoie de “networking” pentru a reusi in viata. (“Capital social” – Robert Putnam).

Ce mai aflam, sociologic vorbind? Aflam ca raul e usor de prostit – cu placeri materiale (fuior de aur, vartelnita de aur, etc).  Amintiti-va de Platon: “Raul e ignoranta”. Amintiti-va de toate povestile cu Pacala sau Danila Prepeleac, in care diavolul e “prostit” – outmaneuvered, ar zice americanul, de catre taranul roman care se dovedeste mai drac decat dracul; ‘Intunecand intunericul, iata portile luminii!”, scria Nichita Stanescu. “Cu moartea pre moarte calcand”, cantam in Noaptea Invierii.) Mai mult: ca raul, la sfarsit, e pedepsit: “Şi când a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica şi din Talpa-iadului bucăţica; şi când a picat sacul, i-a picat şi hârcei capul.” [Nota: Raul e “talpa”, i.e., temelia iadului, si trebuie sa-I iei “capul”, dupa ce-l distrugi bucatica cu bucatica. Raul nu se distruge dintr-o data, la ghilotina.]

Si gata cu nivelul sociologic, desi ar mai fi cateva de adaugat. De-acum incepem sa ne apropiem de miezul placerilor.

Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.

(Va urma)

PS Imi cer scuze pentru excesul de “bolds” and “italics”. Cand totul ti se pare important, “ce mai poti sa si faci?”, vorba cuiva.

NOTA: Textul a fost publicat si pe http://www.contributors.ro