… pentru ca uneori ideile vin de se leaga in cele mai nastrusnice moduri cu putinta – bunaoara de la Texas la Amazon, si de la Amazon la Umberto Eco.

Mai zilele trecute m-a vizitat Florin – prietenul din copilarie care mi-a fost tovaras in aventurile de pe Amazon. Care aventuri au inceput in Iquitos, la singurul birt tinut de un american: Yellow Rose of Texas ii spunea birtului cu pricina. Ce legatura putea fi intre jungla Amazonului si-un cantec country extrem de popular in timpul Razboiului Civil, si inca unul in care, original, era vorba despre dragostea pentru o frumoasa negresa (!), doar un confederat inveterat precum Gerald, patronul, putea sa explice. Poate nu degeaba era casatorit cu o indianca.

Florin a venit sa dea o tura prin America, din Alaska in California, din Death Valley la Grand Canyon si Las Vegas, si tot asa, cu un stop in Houston si inca unul, la plecare in New York si Washington DC.

Cum pe coasta de vest n-a prea avut noroc din cauza vremii – Death Valley era inundata (!) iar Grand Canyon blocat de zapada (!) -, m-am straduit ca macar la Houston sa-i ofer un program mai variat. Asa am ajuns si la San Antonio, unde m-am apucat sa-i explic, cum m-am priceput mai bine, istoria Texasului: Unde altundeva maipotrivit decat la Alamo? „Remember Alamo!” – a fost strigatul de lupta care a condus, in cele din urma, la independenta Texasului. De buna seama, povestea cu asediul de la Alamo a fost infumusetata pana la mitologizare, dar ce importanta mai are? „You may all go to hell, and I’ll go to Texas!” – ar fi exclamat (la randul sau) legendarul Davy Crockett inainte de a se porni spre Alamo, unde avea sa-si gaseasca sfarsitul eroic. Si de atunci „zicerile” despre Texas n-au facut decat sa le intareasca texanilor ego-ul. Nu degeaba statului ii spune „The Lone Star state”: „Don’t mess with Texas!” sau „Everything is bigger in Texas” sunt doar cateva exemple, pe care le poti intalni inscriptionate pe tricouri sau sepci purtate cu mandrie, pe halbe de bere, scrumiere si brelocuri. Dar poate cea mai simpatica in obraznicia ei e asta: „On the eight day, God created Texas” („In a opta zi, Dumnezeu a creat Texasul” 🙂 )

E infantil? Cu siguranta. Amuzant? Fara doar si poate. Dar, in acelasi timp, induiosator.

Mai tineti minte cum se termina Numele trandafirului al lui Eco? „Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus„, ceea ce in engleza s-ar traduce: „the rose of old remains only in its name; we possess naked names„, iar in romana, „trandafirul de odinoara ramane doar cu numele; numele e tot ce putem pastra” (imi pare rau ca nu am varianta romaneasca a romanului – din cate-mi amintesc, traducerea era foarte buna).

Ne-agatam fiecare de ce putem: de-un nume, o iubire pierduta, o jungla inca misterioasa, un trecut presupus eroic, o piele uscata de sarpe, un inteles aproape uitat.

Remember Alamo!