…chestnuts roasting on an open fire
… vorba vine. Americanii sunt mai gospodari decat toti gospodarii care-si fac vara sanie si iarna, caruta. La multe posturi de radio si-n majoritatea magazinelor, colindele incep inca inainte de Thanksgiving, in asa fel incat la Craciun esti deja satul de toata „magia” sarbatorilor. [Nota: M-am tot intrebat de unde va fi venind asta cu „magia” Craciunului, ca doar e vorba de Hristos? O posibila explicatie ar fi magii care „cum zarira Steaua si pornira”…] Una dintre melodiile cele mai populare in aceasta perioada a anului e cea a lui Nat King Cole, cu „Chestnuts roasting on an open fire” (Castane prajindu-se la foc deschis). Adevarul e ca merita – e un cantec frumos de Craciun.
Si mi-a facut pofta de castane coapte. Nu pentru c-as fi asociat vreodata castanele coapte cu Craciunul, nici pomeneala. Pentru mine, castanele coapte raman pe vecie legate de toamnele ploioase si boeme din Cluj, cele din primii ani de studentie, cand sarac lipit fiind, ma incalzeam cu un cornet de castane fierbinti varat in buzunare. Mergeau la fix si cu „una mica si proasta” prin vreo taverna de pe Napoca si-o discutie mai mult sau mai putin filosofica. Da’ daca acum canta Nat King Cole, ce puteam sa mai si fac? M-am pornit dupa castane, convins fiind ca se gasesc la tot pasul – precum cantecelul cu pricina.
Ei bine, nici pomeneala! Nu doar ca nu se gaseau, dar am constatat cu surprindere ca majoritatea americanilor nici macar nu stiau ca astea chiar se mananca! Cum, dom’le? Iti canta despre asta zi si noapte, an de an, pentru mai bine de-o luna, si n-ai fost nici macar o data curios sa vezi cum sunt? In cele din urma le-am gasit la Whole Foods, un magazin din asta cu chestii organice, pentru hipsteri cu bani (toate costa de te usuca). Dar le-am gasit – si-au mers la fix cu o tzuica de pruna si-un carnat afumat, a la Roumaine 🙂
Nedumerirea legata de indiferenta americanilor fata de castane mi-a ramas insa: ce fel de traditie e asta, „traita” doar virtual?
Filed under: Uncategorized | 8 Comments
blog de om 
Am citit articolul într-o casă mirosind a castane coapte. Nu mai deschid ferestrele până mâine, cu gândul la cei săraci în asemenea senzații.
Enjoy it while you can! 🙂 Bon appetit!
Pai vezi mai Fumi daca ai plecat din Missouri, aia in Texas e prosti toti mananca numa’ vaci moarte. Aici nu numai ca avem castane, e si festival candva in Octombrie (New Franklin). Da-ne adresa ca-ti trimitem de la Schnucks, or si mai bine, veniti voi incoace!
… vor fi fiind ei prosti, da’ e multi! 🙂 N-auzi, Floareo, ca am gasit in cele din urma? Geu, dar am aflat! Si mai bine veniti voi incoace, ca de Craciun se anunta un 78, asa … 🙂
Mi-a placut evocarea anilor ’90 in Cluj. Si da, erau un fel de produse de sezon, mai degraba de toamna tarzie. Am gasit intr-o vara piure de castane la „Carpati”, mi s-a parut deplasat, asa cum deplasata mi se pare o „gelaterie” de fite in centru, deschisa, evident, si iarna (btw directorul Friesland, cei care au preluat Napolact – un olandez misto cu care mai ieseam la bere -, mi-a zis la un moment dat ca el considera pierduta batalia pe segmentul de inghetata – nu la nivelul Romaniei, ci la standardele companiei, pentru ca veci nu o sa ii faci pe romani sa manance inghetata iarna, in timp ce in Olanda vanzarile mergeau bine pe tot parcursul anului :-))
… evocarea e de la sfarsitul anilor ’80, ca pe la-nceptul anilor ’90, inca mai eram student, da’ sarac nu pot spune 🙂 Altfel, faina faza cu inghetata: it takes an Arab to drink hot tea in the desert 🙂
buuune castanele coapte! pacat ca in Cluj acum doar intr-un singur loc le mai gasesti ( in piata Mihai Viteazul colt cu str. R. Ferdinant ( fosta Doja)) si spre surprinderea mea le-am gasit anul asta in decembrie ( la inceput ce-i drept).
Sarbatori in tihna!