… Happy 4th of July! De Ziua Independentei am dus cainii la un dog park – un parc pentru caini. Am condus pana acolo vreo jumatate de ora, dar a meritat. Erau in al noualea cer! Nu doar pentru ca erau liberi din lesa, ci si pentru ca erau liberi sa alerge intr-un teritoriu mai mare decat un teren de fotbal, sa se joace cu alti caini, ba chiar si sa se scalde in doua piscine construite special pentru ei.

Erau pana si hidranti (falsi) pe care sa se poata usura sub privirile aprobatoare ale stapanilor. (Inutil sa mai precizez – iubitorii de caini suntem o specie mai aparte 🙂 ).

Ceea ce mi-a amintit de distinctia dintre „freedom from” si „freedom for„. Cu alte cuvinte dintre libertatea negativa (sunt liber de lesa, sa zicem) si cea pozitiva (sunt liber sa fac ceva, bunaoara sa ma scald sau sa ma joc cu alti caini). Despre aceasta diferenta am vorbit pe scurt intr-un interviu acordat ziarului Universitatii din Houston, The Cougar (Puma/Pantera fiind simbolul universitatii).

Ca in orice interviu de felul acesta, intrarea in detalii e de prisos – nu e curs, nu e carte, e un articol in care e nevoie doar de franturi de declaratii; sound-bites, cum le mai zice pe-aici.

THE COUGAR

In realitate, Declaratia de Independenta e, cu adevarat, un document fascinant – si nu atat prin ceea ce zice, cum e indeobste afirmat, ci mai cu seama prin ceea ce nu zice. Prin ceea ce omite sa clarifice. Daca va lipiti urechea de vreun exemplar al Declaratiei de Independenta veti auzi, in departare, bubuiturile de tun ale Razboiului Civil, dar si pe Lincoln, Kennedy, sau Reagan – asta pentru a da doar cateva exemple. Nu e cazul aici sa dezvolt toate posibilele implicatii ale celor spuse (si, mai ales, nespuse) in Declaratie. Am facut-o inainte si, probabil, o voi mai face cu alte ocazii. Cand formezi o natiune care va controla modernitatea si (deocamdata) si post-modernitatea pe baza unui document de-o pagina (1137 de cuvinte, ca sa fim mai exacti), te poti astepta ca fiecare cuvant sa fie rasucit pe toate partile.

Nu cred ca e cu totul totului exagerat sa afirm ca acela care reuseste sa „controleze” interpretarea Declaratiei de Independenta reusesta sa controleze Statele Unite si, pana la un punct, lumea – cata vreme interpretarea e acceptata (ca e acceptata prin forta sau prin persuasiune are mai putina importanta).

Cand, la parcul de caini, i-am dat drumul lui Vasile din lesa (libertatea negativa), a stiut sa profite din plin – s-a aruncat de mai multe ori in apa, s-a mirosit cu alti caini, a alergat (libertatea pozitiva). Cand, insa, l-am chemat pentru ca era timpul de plecat acasa, a venit, la fel de bucuros. Si, la fel de bucuros, a acceptat sa fie pus din nou lesa. Are si libertatea asta limitele ei.

Trebuie doar intelese cum se cuvine 🙂

PS Si, pentru ca tot veni vorba, vara asta am dat mai multe interviuri – ceea ce e in sine ciudat; eram obisnuit sa iau interviuri, nu sa dau. Cum o dam, cum o cotim, tot la diferenta dintre liberty „from” si liberty „for” ajungem 🙂 Oricum, pentru cei interesati, iata unul de la RADIO ROMANIA CULTURAL .