… ultimul ou, ca ultimul mohican

21Apr15

… dupa cum stiti, in Joia Mare am vopsit o duzina de oua (reatasez fotografia cu pricina intru aducere aminte). Cum nu sunt un mare mancator de oua, m-am gandit ca-mi vor ajunge cu varf si-ndesat – ceea ce s-a si intamplat. In noaptea de Inviere, am ciocnit, singur, primele doua oua. Ochii mi-au cazut din prima pe unul rosu, mai mic si cumva mai indesat. Daca n-ar fi fost ou de Paste mai c-as fi zis ca parea mai a’ dracu’. (De cand eram copil am ravnit sa am oul „castigator” de Paste; am apelat, pe vremuri, chiar si la unul de lemn.) Al doilea, unul verde, n-a avut nici o sansa. Le-am ciocnit, cum se face, atat cu varful, cat si cu … nu stiu cum ii zice: fundul? 🙂 Ala verde n-a avut nici o sansa, nici c-o parte, nici cu ailalta.

oua

Se mai intampla. Partea interesanta abia acum vine. A doua zi a venit Ancutza, si-n fiecare zi am ciocnit cate un ou. Eu, de fiecare data, l-am ales pe cel rosu, cu dunga pe mijloc. Si, de fiecare data, am „castigat”. Oul a rezistat, atat c-o parte cat si cu cealalta. Am ramas din nou singur, cu doar doua oua. Cel rosu si unul galben. Le-am ciocnit asta-seara si am avut emotii – daca cedeaza tocmai acum, pe ultima suta de metri? Dar nu. N-a cedat. L-a invins, fara probleme pe cel galben pe ambele parti.

ou

Si-acum sunt intr-o dilema. Ce sa fac cu oul invincibil? Ce merita el dupa ce s-a comportat mai eroic decat spartanii in fata persanilor? Sa recunoastem: unsprezece oua invinse, nu e de colea! Intelegeti dilema. S-ar zice ca nu vrea sa fie spart, deci s-ar cuveni sa-l crut. Toate bune si frumoase – dar ce faci cu un ou crutat? Ca nu poti sa-l pui in vitrina, pe piedestal! Oul e ou – mai devreme sau mai tarziu, se strica. Si-atunci ce e mai bine pentru ou? Sa se strice sau sa fie spart si mancat?

Inclin sa cred ca ceea ce a vrut, de fapt, cu incaptanarea-i de a supravietui, a fost sa nu fie spart de alt ou. Avea si el mandria lui 🙂 Si ca, spart de mine, va fi multumit ca si-a implinit misiune de ou cu deminitate. Oricum, daca exista vreun rai al oualeor de Paste, sunt sigur ca si-a binemeritat locul in cuibarul ceresc 🙂

Anunțuri


2 Responses to “… ultimul ou, ca ultimul mohican”

  1. Hristos a Înviat!
    Eu ştiu că ultimul mohican trebuie păstrat în eternitate. Nu glumesc 🙂 Maică-mea păstrează ouă de peste 20 de ani, susţinând că după nuştiucâţiani (termen neprecizat), gălbenuşul se solidifică devenind un fel de chihlimbar. Asta în cazul în care oul cu pricina nu se strică, nu face viermi şi nu îţi împute casa între timp, aspect verificat pe propria locuinţă 😀 But then again, lasă-i ultimului mohican şansa să arate ce poate 🙂 Îi marchezi anul pe coajă şi în dulap cu el! Până peste 20şinuştiucâţialţi ani. Noi avem câţiva mohicani din ăştia. Să vedem ce-o ieşi.

    • 2 fumurescu

      Adevarat a Inviat! Trebuie sa recunosc ca pe asta n-am mai auzit-o! 🙂 Voi incerca – inclin insa sa-l mai tin nitzel in frigider inainte de a-l pune in dulap. La Houston e cam caldut deja pentru dulap 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: