… in asteptare

10apr.15

… geometrul lui St Exupery isi tunde trandafirii. Eu vopsesc ouale. Anul acesta am renuntat la cojile de ceapa, daca tot am gasit vopsea greceasca. Pentru necunoscatori, singura vopsea de oua decenta e cea greceasca. Vor fi fiind ei in faliment, vor fi avand ei pacatele lor de tampenie accelerata si obrazniciile lor de stanga, da’ macar vopsea de oua stiu sa faca 🙂 Tot e ceva. Rosul e rosu, galbenul, galben si verdele, verde. Nu roz bombon, nu baby blue, nu usurel verzuliu, ou de bibilica. Singurul lucru de care-mi pare rau e ca n-am pus si cate-o frunza de patrunjel, ca anul trecut. Explicatia e simpla: nu mai aveam ciorapi de dama 🙂

oua

Si, tot astazi, mi s-a mai intamplat o „sincronicitate”, vorba lui Jung, care, precum Eliade, nu credea in coincidente. In drum spre cel de-al doilea curs, m-a oprit unul dintre studentii din toamna, de la cursul de Classical Political Thought, unde am petrecut jumatate de semestru vorbind despre Crestinism – Oriental si Occidental -, Islam si Iudaism, din perspectiva filosofiei politice. Era singurul ortodox din clasa si, la un moment dat, a venit sa ma intrebe daca sunt si eu. I-am spus ca da, asa ca m-a invitat la o biserica greceasca. Am fost, liturghia mi-a placut, dar preotul nu m-a impresionat. Defel. Asa ca, dupa inca doua tentative (e bine sa-ti verifici primele impresii), am renuntat si m-am indreptat spre alte „zari”. Stiu, suna usurel straniu, ca roman, „sa-ti cauti o biserica”, asa cum ti-ai cauta o masina care sa-ti placa, dar prietenul Zbengu (care e mult mai priceput decat mine la chestiunile dogmatice) m-a linsitit, ca nu e nimic gresit, dogmatic vorbind; biserica e pentru oameni, nu oamenii pentru biserica. Tot el mi-a aflat si biserica Antiochiana, cea cu magarul din postarea precedenta.

Studentul m-a intrebat daca merg la Inviere, ca familia lui s-ar bucura daca m-as infrupta si eu din bunatatile pe care le vor aduce. I-am spus ca-mi pare rau, dar nu cred ca vom merge la aceeasi biserica. Mi-a spus „Saint George”. S-a dovedit ca vom face Invierea impreuna, chiar daca in noaptea de sambata spre duminica se anunta furtuni. E „biserica magarului”.

Sincer, ma indoiesc ca pe la trei dimineata sa mai am chef de macare si facut conversatie cu oameni necunoscuti, dar e placut sa stii ca nu vei fi nevoit sa ciocnesti ouale de unul singur, ca anul trecut.



No Responses Yet to “… in asteptare”

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: