… ca tot am vorbit in ultima vreme despre rutina – pare-se ca sunt pe cale de a mai imi crea una: sa gatesc de sarbatori.

Anul acesta, am fost singur de Paste, dar mi-am rosit ouale si mi-am facut friptura de miel. (Dovada, tot pe blogul asta.) Tot singur sunt si de Thanksgiving, asa ca m-am decis sa-mi fac friptura de curcan pe varza. Sigur, ar fi fost mai lesne sa cumpar ceva curcan gata facut de la vreun aprozar, dar asta ar fi prezentat doua dezavantaje: (1) americanilor le place curcanul cu niste cartofi dulci care mie, unuia, imi intorc stomacul pe dos, si ceva sos de cranberries la care n-am avut niciodata apetenta; (2) cand iti gatesti singur de sarbatori, nu mai esti singur. Sigur, Thanksgiving-ul nu e nici sarbatoare romaneasca si nici macar europeana, dar vorba ceea: „cand esti la Roma, faci ce fac romanii„.

Asa ca mi-am cumparat ingredientele.

Am preparat varza – se amesteca varza cruda cu putina varza murata, in cazul in care nu stiati si se adauga vegeta. Cica n-ar fi sanatos, dar ar fi gustos 🙂 In viata trebuie sa-ti stabilesti prioritatile.

Bucatile de curcan le-am tavalit prin ulei si-apoi prin mirodenii.

Ce nu se vede in fotografii e ca mai apoi le-am ingropat in varza.

Acum astept 🙂

UPDATE:

Inteleptul a spus sa te apropii incet de miezul placerilor, nu? Incet m-am apropiat. A durat trei ore pana sa inceapa carnea sa se desprinda de pe os, si inca 20 de minute sa se rumeneasca fara folie. Dar pare facut de minune.

Finis coronat opus. Happy Thanksgiving y’all! 🙂