… am scris ceva, cum mai scriu la rastimpuri, pe Contributors. Nu ma asteptam la cine stie ce val de simpatie – nici n-a fost, deocamdata. Poate vine si ala. Cu toate acestea m-am ales, de la o comentatoare, cu un link. De obicei nu le deschid, ca n-am nici timp de pierdut, nici chef de virusi in laptop. De data asta am facut-o, totusi, si nu mi-a parut catusi de putin rau, chit ca … nu va zic mai multe, ca risc sa alunec in patetic si nu-i frumos. Una-i sufrageria, alta-i dormitorul.

Intrebarile sunt cum sunt, si nici raspunsurile in sine nu aduc ceva tulburator nou. Asta pentru simplul motiv ca stim deja raspunsurile. ceea ce nu stim (eu, cel putin) e cum sa le traim. Insa felul in care sunt spuse reprezinta dovada clara ca exista oameni induhovniciti. Parintele Tadei mi-a amintit de Parintele Flueras, sau Prea Sfintitul Vasile Someseanul. Ultima oara l-am vazut acum patru ani. Recent, am citit c-ar fi suferit un AVC (Accident cardio-vascular). Nu pot decat sa ma rog sa iasa cu bine din incercarea asta. Nu zic mai multe, ca iarasi risc sa launec in patetic, si nu se cade.

Oamenii astia duc lumea pe umerii lor.

Stiti intrebarea: Cati drepti sa fie ca sa cruti orasul asta? Unul! Unul daca e, e destul.

Aveti rabdare si urmariti interviul pana la sfarsit. Ati piedut multe ore cu alte cele. Va mai puteti ingadui una 🙂