… dupa ce te deprinzi [Nota: de-abia acum constat ca intre „desprinzi” si „deprinzi” e o singura litera – si aia e „s”.] cu biblioteca de la Yale – construita din capul locului in asa fel incat sa semene cu o catedrala. toate alelalte biblioteci intra intr-o competitie cumva nedreapta.Prin comparatie, toate cladirile astea mioderne, majoritatea din beton si sticla, par la fel de interesante cu precum un tweet fata de un manuscris de Alfarabi.

Despre fascinatia mea cu bibliotecile, incepand cu cea din Brad, am mai tot scris. De data asta vorbim insa despre bibliotecile universitare.

Spune-mi ce biblioteca ai, ca sa-ti spun ce fel de universitate esti. Unde-ti sunt prioritatile. Tel maitre, tel valet.

Din acest punct de vedere, trebuie sa marturisesc, biblioteca de la Tulane a fost o crunta dezamagire. Campusul, vechi, desi mic, era o bijuterie (ciobita, ce-i drept, ici si colo de niste arta moderna care se potrivea cu ansamblul ca un peste intr-o gradina de lalele.

Din pacate, conducerea decisese ca imaginea conteaza mai mult decat substanta, asa ca banii pentru cercetare sau pentru retinerea profesorilor talentati se imputinau de la un an la altul, se inmulteau in schimb coloanele, cladirile, noul stadion, etc. N-o spun eu, o spun profesori care si-au petrecut la Tulane cateva decenii. Biblioteca noua, moderna, avea trei etaje, cateva computere, iar printre rafturile cu carti te puteai plimba cu golf-cartul, ca nu era nici o ingesuiala. De atunci, conducerea s-a schimbat. Sa fie intr-un ceas bun, dar momentan, noul a presedinte a … inaugurat noul stadion.

Nu poti cladi o universitate respectabila doar cu fotbal si vopsea.

Campusul de la Houston e de cateva ori mai mare decat cel de la Tulane, dar e tot modern. Cubist. Macar aici arta moderna nu se potriveste ca nuca-n perete, ci se simte ca acasa. Ca o nuca printre alte nuci. De afara, bibioteca de la UH arata cam tot precum cea de la Tulane, asa ca n-am avut asteptari mari. Vroba turcului: daca te culci pe podea, nu risti sa cazi din pat. Spre placuta mea surprindere, aici supriza a fost pe dos: gardul, ca sa zic asa, era vopsit pe dinlauntru.

Nu doar dotarea tehnica o depasea cu muuuult pe cea de la Tulane (zeci, daca nu sute de computere aliniate doar la primul nivel), dar aparenta modesta ascundea opt etaje (cat cea de la Bloomington, renumita si ea) si, din cate am verificat eu doua etaje – ticsite cu carti. Mai mult, majoritatea cartilor pe care le-am cautat se aflau in stoc sau erau accesibile online – ceea ce la Tulane se intampla cu o frecventa de cam 1:5.

Si cum campusul s-a umplut de lume, in ciuda caldurii infernale, am inceput sa-mi recapat optimismul.

Asa sunt, ma multumesc cu putin – c-o biblioteca decenta, de exemplu :))