… ca maine plec. Iarasi. Si vreau. Si nu vreau, Ca vreau sa stau. Vreau sa raman. Da’ vreau si sa plec. Vreau sa schimb. Sunt un Caragiale tipic: „Sa se modifice, primesc, dar sa nu se schimbe nimic.” Pentru a ramane in ton cu postarea anterioara, „m-as duce, m-as duce, dar mi-e drumu-n cruce„. Asa a fost si, din cate arata, asa va ramane, pana se va termina.

La rascruce de toate cele.

S-ar cuveni ca, dupa atata amar de ani, sa incep a ma obisnui.

Si-acum, pentru conformitate, versurile originale, de Tudor Arghezi:
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul cel dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?