… Barbierul din Tulane: Am facut-o si pe asta!

07Apr13

… pentru necunoscatori, uneori nu doar ca folosesti locuri comune (“Am facut-o si pe asta” ar fi, cica, o inscriptie de pe-o piatra de mormant in cimitirul Patrunjelu’, in present Bellu, din Bucuresti ; despre Barbierul din Sevilla sper ca nu e nevoie sa dau detalii). Uneori, daca esti norocos sau Doamne-Doamne e binevoitor, ti le aduce in viata pe o tava de argint : « Ia de pofteste ! » Si tu poftesti – si e o incantare cand nu e un blestem. De asta data a fost incantare.

Vroiam doar sa ma tund.

De obicei, ma tund acasa. Am o frizerie langa un aprozar unde ma tund cu 13 lei. Nu sunt pretentios. De fapt, problema cea mai mare la tuns e cum sa conving doamnele (nu stiu de ce, dar toate sunt femei) ca nu, nu vreau nu-s’ ce in par, nu, nu il pieptan pe spate si nu, nici n-am carare pe mijloc. Da’ cum il pieptanati ? Nu-l piaptan defel. Sta el cum sta, numai scurtati-l. Cum ? Pai, asa, pe toate partile. Vaaai, ofteaza frizeritele. Oftez si eu. Incet-incet, mergand in acelasi loc, am inceput sa le educ. Ca aici am ajuns – normalitatea se educa. Dar acum eram in New Orleans si nu se mai putea, asa ca am inceput sa ma interesez in stanga si-n dreapta unde gasesc o frizerie aproape.

In campus, de buna seama.

Aflu unde e – intr-un fel de Casa de Cultura a Studentilor de-odinioara – si bat la usa. Nimic, Incerc clanta. Nimic. Ma uit pe usa – orarul zicea ca e deschis. Clanta zicea invers. Intreb o domnisoara care lucra la magazinul alaturat daca stie de ce. Nu stia, asa ca am plecat. La Departament vad un coleg care arata proaspat tuns si-l intreb ce si cum si unde. Imi spune si, cu un drum, imi lamureste si misterul : « E un frizer batran », imi zice, « are peste optzeci de ani ». « Uneori, pe la amiaza, cand i se face somn, inchide pravalia. Cum ai noroc.  Mai incearca. »

Zis si facut.

Imagine

La a doua incercare am avut noroc. L-am gasit pe Tom the Barber sezand intr-unul din cele doua scaune, infulecand o gustare si citind un ziar. A parut bucuros ca ma vede si m-a intrebat ce vreau. I-am spus. Spre deosbire de frizeritele mele, n-a parut catusi de putin surprins. Pe de alta parte, eu insumi am inceput sa am cateva indoieli. Pasisem inapoi in timp, in anii cincizeci, iar Tom nu arata intocmai ca unul pe care l-ai lasa sa foloseasca nici briciul, daramite foarfeca.

Ce-o fi o fi, mi-am zis.

Si-a fost.

V-am zis: scaunele aratau ca in anii cincizeci. M-a asezat pe unul dintre ele si m-a intors cu spatele la oglinda. Asa m-a tinut pana a terminat. Nu ca as vedea mare lucru fara de-ochelari, da’ ors’cat. Piaptanul pe care-l folosea era lipit cu banda adeziva si era stirb de mai multi dinti. Trecuse, fara doar si poate, prin multe. Masina de tuns era din aceeasi perioada. Se baga in priza si iti zguduia creierii. Mana lui Tom tremura si, la momentele cruciale, si-o tinea cu cealalta.

A fost dragoste la prima vedere.

Imagine

Am vorbit vrute si nevrute.

Fusese in al Doilea Razboi Mondial si-n ala din Coreea. La Marina, ca era puturos si fricos – mi-a marturisit-o cinstit, cand l-am intrebat daca a omorat oameni. « Nu-s genul », mi-a zis. «Incarcam si descarcam oameni si echipament. N-am omorat in viata mea pe nimeni. Am mai avut doi frati, unul s-a bagat la Parasutisti si-a ajuns in Normandia, alalalt s-a facut aviator. Am scapat toti de primul. » Nu l-am mai intrebat de-al doilea, ca era cu foarfeca tremuranda pe langa jugulara.

« Si la Tulane ? » – l-am intrebat. « Mai mult decat ai trait tu », mi-a zis. Ii tremura mana pe foarfeca, dar nu se grabea. Isi tinea o mana cu ailalalta, dar nu se grabea. Avea timp.  Si avea dreptate. Fusese barbierul Tulane-ului pentru vreo 53 de ani.

Am  mai vorbit de una, de alta.

« Si cat o sa mai muncesti aici ? » – l-am intrebat. « Pana mor », mi-a zis. “De ce?” – l-am intrebat. “Pentru ca asta imi place sa fac”, mi-a raspuns., « pentru ca la asta ma pricep ».

Si-atunci, in clipa aceea, mi-am dat seama de ce am renuntat la medicina si fac filosofie politica. Nu e « util », dar ne place. Si ma « pricep ». Oamenii nu traiesc doar cu paine – traiesc cu o tunsoare si cu o filosofie. Politica. Chiar daca nu-si dau seama.

Astazi l-au ingropat pe Tom de Barber.

Avea 86 de ani.

Anunțuri


5 Responses to “… Barbierul din Tulane: Am facut-o si pe asta!”

  1. 1 Violeta Pirvu

    Când filozofia politica devine filozofie de viața iese ceva bun.Si place.

  2. 2 alex

    frumos.

  3. 3 andrei

    „Vroiam” ? şi eu voiam sau vream sa ma apuc de citit povesetea dar nu mai „vroiam”

  4. 4 andrei

    Am mai încercat câteva propoziţii totuşi dar iar m-am blocat. „pieptam” sau „piaptam” ?? Cică mi te-a recomandat cineva. De fapt povestioara asta mai exact. Deabia acum am înţeles de ce 🙂


  1. 1 Raport despre blogosferă. Fumi | Călin Hera. PA-uri şi mirări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: