…stiu – imi gasesc mereu scuze pentru neglijarea « blogului de casa ». De asta data, insa, cei care imi urmaresc interventiile si pe Voxpublica sau pe Contributors vor fi observat ca n-a fost vorba de nici o discriminare intre public si privat. Practic, de o buna bucata vreme n-am mai scris nicaieri.

Adica am scris, dar nu cuvintele mele. Pentru prima oara in viata m-am inhamat la traducerea unei carti pentru Editura Univers. E vorba de The Help – un roman de Kathryn Stockett – care a facut furori peste ocean, a fost ecranizat, premiera a avut loc in august si a fost in top-ul box-office-ului pentru cateva saptamani. Pe scurt, pe foarte scurt, e vorba de tanara aspiranta la statututul de ziarista si/sau scriitoare (va suna cunoscut ?) la mijlocul anilor ’60, in plina batalie pentru drepturile civile (civil rights) : desegregare, Martin Luther King, asasinarea lui Kennedy, pilula anti-conceptionala, primul om pe luna, etc. Intr-un orasel tipic sudist, in care toata lumea stie pe toata lumea (ca-n Brad :)), reuseste peformanta de a intervieva doisprezece slujnice – negrese, de buna seama – la casele albilor.

Pentru ceea ce ma intereseaza, e suficient. Daca vreti sa stiti mai multe, cumparati cartea – din cate-am inteles va aparea inainte de Craciun. Nu voi vorbi acum nici despre cartea in sine si nici despre dificultatile traducerii, cand ai de-a face cu dialectul sudist atat in varianta « white » cat si « black ». Poate cu alta ocazie. Ceea ce ma intereseaza acum e matriosa post-modernista in interiprul careia m-am trezit captiv.

Sa le luam pe rand :

–          Cartea pe care o scrie eroina din The Help se numeste – cum altfel ? – The Help. [Nota: Dupa o indelunga si matura chibzuinta am optat pentru mai banalul Slujnica. Ajutorul sau Ajutoarea era ispititor la prima vedere, dar nu rezista la a doua.] Pana aici un post-modernism literar si previzibil. Partea simpatica incepe, insa, in clipa in care postmodernismul da pe de laturi si se revarsa din pagini in viata de toate zilele.

–          In viata de toate zilele, autoarea a fost data in judecata de o negresa, slujnica fratelui ei. Ablene a acuzat-o ca s-a inspirat din viata ei cand a creat personajul Aibileen, si-a cerut in consecinta drepturi de autor. A pierdut procesul, dar pentru toti cei ce vor citi cartea, ironia situatiei va fi evidenta. Mai multe nu va spun, sa va fac curiosi 🙂

–          Actiunea cartii se petrece in Louisiana, aproape de New Orleans, unde eroina merge la cumparaturi pe Canal Street, isi face coafura pe Magazine Street, etc. Cand am acceptat propunerea de colaborare cu Editura Univers, habar n-aveam ca, peste doar doua luni, aveam sa ajung taman in locurile bantuite de autoare. Mergeam, fara sa stiu, pe urmele personajului.

–          Cand sa predea manuscrisul cartii, eroina intra in criza de timp si lucreaza zi si noapte. Cand sa predau manuscrisul cu traducerea am intrat in criza de timp, si-am lucrat zi si noapte, traducand chinurile personajului care lucreaza zi si noapte pentru a respecta termenul de predare.

–          Dupa ce cartea apare in oraselul cu pricina, toata lumea incearca sa ghiceasca ce oameni reali, care dintre vecinii lor, se ascund in spatele personajelor – un excelent prilej de barfa. Sa va mai spun ca saptamana trecuta, maica-mea si-a lansat la Brad un roman inspirat mai mult sau mai putin din realitate si-acum asteapta, cu infrigurarea eroinei din carte, sa vada cum vor incerca bradenii sa ghiceasca ce vecini, primari, etc se ascund in spatele personajelor din carte ?

Nu va mai spun (sic !:) sa nu va speriati cum m-am speriat eu cand femeia de serviciu care ne face curatenie in departament (o negresa cumsecade) mi s-a parut ca-ncepe sa semene tot mai mult cu Aibileen – negresa din carte.

Momentan, asadar, sunt usurel zapacit. Pana acum, stiam si eu, ca tot omul, ca viata bate filmul, sau cartea bate filmul (cu exceptia lui Zorba Grecul). Acum, insa, nu mai sunt sigur cine mai bate pe cine si unde se opreste una, ca sa-nceapa ailalta.

Si-atunci imi spun si eu, ca si Jung, ca locuiesc pe Willow Street la numarul 7120. In New Orleans. Deocamdata.

Pana la urmatoarea carte.