…piua! (La Belle Epoque)
… stiti ce inseamna „piua”, nu? Va mai aduceti aminte de copilaria in care mai puteai spune „piua” oricand si oricui, indiferent de joc? Spuneai „piua” si „nu se mai numara”; se lua o pauza; nimeni nu iti mai putea face nimic – erai „piua” (si ma tot intreb de unde vine, etimologic vorbind, expresia asta). De aia copilaria e copilarie – ca, stiind-o sau nu (ai mei copii nu mai cunosc expresia) exista intotdeauna un/o? „piua” care te scoate din ananghie sau macar iti da un respiro.
Asa ca va rog sa considerati aceasta postare drept o „piua” – adica defel; adicatelea „nu se numara”, pentru ca nu e o postare propriu-zisa, pentru ca e doar o tentativa de a scapa de constiparea asta a scrisului care ma incearca in ultima vreme (si se prelungeste ingrijorator de mult) mai cu seama cand vine vorba despre scrisul „de-acasa”. Adica de scrisul care nu se reazama pe tehnica si antrenament, ci pe „venite”.
Cu alte cuvinte, aveti sa ma iertati pentru ca va folosesc la modul cel mai nesimtit cu putinta. Nu scriu acum pentru ca am ceva de spus – ca n-am. Scriu acum tocmai pentru ca n-am nimic de spus. Scriu cu speranta ca, tot scriind, voi avea si de ce scrie. Ca undeva, cumva, ceva se va rupe (sau se va reface) si ca imi voi regasi cadenta scrisului „de casa”. Vorba lui Eminescu – „pe mine, mie reda-ma!”. E si asta un soi de psihanaliza de doi lei si-un pic.
Cum tot n-am altceva mai bun de facut – si cum tot v-am mai promis niste fotografii de la revelionul pe tema anilor ’20 la care m-am simtit atat de bine (dupa cum se va putea vedea), iaca doua.
Aparentele, de-asta data, NU sunt inselatoare. M-am simtit bine. Ne-am (inclin sa cred) simtit cu bine cu totii. A fost, intr-un fel, un experiment similar acestuia: haideti sa ne prefacem ca zambim; haideti sa ne prefacem ca n-avem nici o grija; ca traim in la belle epoque; ca „stam si visam/in cu rochii si volane/ panglicute si zorzoane/dar avem o intrebare; suntem oare chiar nebune/sau e doar un simplu zvon?” (va mai amintiti sketch-ul de pe vremea lui Ceausescu cu Nebuna din Chaillot?)
E constatat stiintific :): daca te stradui sa zambesti mecanic, pe dinafara, vei incepe sa zambesti si pe dinlauntru. Cicero ii spunea decorum – potrivirea dintre inlauntru si inafara. Sau, daca vreti referinte mai bune, se pot gasi in Legile lui Platon (cartea a saptea, la educatia copiilor), sau – ma credeti sau nu – in Machiavelli (primtre altii).
Voila de vezi, vorba unei prietene din fotografie 🙂
Va multumesc pentru rabdare. Deja ma simt mai bine.
Filed under: Uncategorized | 8 Comments
blog de om 
Evident ca faci bine scriind si numai de forma. Cit despre: „sa ma iertati pentru ca va folosesc la modul cel mai nesimtit cu putinta” unde mai gasesc eu postare cu referinte la Platon, asa luni dimineata pe burta goala ? Deja ma simt mai deshtept, am tras si noi foloase de pe urma egzercitului. Si apoi de asta e blog de casa, sa scrii ce-ti trece prin cap, ca doar n-am dat bani sa cetim…
Hai pa, o saptamina buna, revin maine, sper sa ai ceva nou.
Dacă ai observat, piua este o exclamaţie: piua! Cred că piua era iniţial chiar o piuă. Io zic că era piua de arpacaş. O poate mînui şi un copil. Operaţia era prea cronofagă pentru un adult ce nu-şi mai vedea capul de treburi. De aceea, de multe ori, piua era încredinţată copiilor. Între timp mai scăpau ei şi la joacă, dată fiind monotonia operaţiei. Cînd copiii strigau: piua!, fie era pentru că vreun adult se încrunta, fie pentru a salva conţinutul pivei de vreo orătanie invadatoare.
Exista o anumita sinceritate care merita rasplatita chiar daca uneori supara. Extrapoland dialogurile din triada Cioran-Tutea-Noica si reducand totul la imundul cotidian „piua” noastra a ajuns la majorat. Incremenirea in proiect dureaza, cine scapa devine, cine nu, nu. „N-a fost sa fie.” Altfel spus: „asta are, asta n-are, care are?” Tu nu ai, nu esti de-a lor. Dreptul la diferenta, tu nu vrei sa te joci, Belle Epoque nu este pentru doctorandul in filosofie , decadenta nu este acceptata. Decorticam jocul, il psihanalizam, il demontam piesa cu piesa si vrem sa-l intelegem, cum? La origini, jocul face parte din noi insa asta nu isemana sa-l si acceptam chiar daca ni-l amintim uneori si-l folosim. Jocul insemna traire, implicare totala, o lume altfel dacat cea reala. In joc nu „te faci” nu este „ca si cum”, in joc esti sau nu esti. Un mod ludic de a raspunde la intrebarea fals sau adevarat.
Suntem in secolul XI
@ Liviu – multzam! M-ai binedispus! Dupa cum, insa, se poate constata cu ochiul liber, nu mai sunt atat de prolific (tot sper sa-mi treaca).
@ Marius Delaepicentru – Asa va fi fiind… Da’ parca nu-s foarte convins. Btw, „piua” era asociata cu degetele incrucisate (eventual la spate), ceea ce stiu ca e un obicei si la evrei, echivalat cu „asta nu se pune/numara”. Ceva explicatii aici?
@ Sorin Stanciu – din fericire sau nu, nu mai sunt doctorand 🙂 Inteleg ce spui, da’ am o obiectie: nu e adevarat ca jocul e „inconstient”. Orice joc presupune reguli acceptate ca atare de cei implicati. Altminteri nu e joc, cel mult joaca, daca nu de-a dreptul dat cu capul de pereti fara nici o noima (ca tot veni vorba de Noica:).
Piua! cred că nu e decît prin extensie semantică o omisiune la numărătoare. O extensie relativ recentă, dezvoltată cred de adulţi. Pe vremea mea nu era. Iniţial piua! era doar formula verbală de întrerupere temporară a jocului. Un cuvînt scurt, precum şase! în limbajul hoţilor.
Editura „Semper Fidelis” va invita miercuri, 2 martie 2011, la lansarea cartii „Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost” la Teatrul National I.L. Caragiale, sala Amfiteatru, ora 14:00.
Cartea prezinta retroscenariul evenimentelor din Decembrie 1989. Din cuprins: 1) Planul Departamentului Securitatii Statului de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu; 2) Planul Occidentului de destramare a comunismului european; 3) Planul ZZ („Sfarsitul sfarsitului”); 4) Planul KGB/GRU de inlocuire a lui Nicolae Ceausescu cu Ion Iliescu.
Printre invitati: dl Iulian Vlad, fost sef al Departamentului Securitatii Statului; dl Victor Atanase Stanculescu, fost prim-adjunct al ministrului Apararii Nationale; dl Stefan Dinu, fost sef al Directiei Informatii Militare; dl Ion Iliescu, fost presedinte al CFSN.
Bati apa-n piua degeaba.
Vorba veche din strabuni.Piua obiect folositor in gospodarie,dar nu pentru apa.
Piua cred ca insemna si atentie.