…titlul nu e intamplator impartit in doua: „regasit ideea” e partea buna vestii! Deci, se poate! Nu disperati daca vreodata va veti (re)afla in aceasta situatie. A pribegit ideea cine stie pe unde pentru vreo doua saptamani, dar in cele din urma a obosit (sau a apucat-o dorul?:) si s-a intors „la cuib” (ca „acasa” nu indraznesc sa spun:).

„Cui sa-i dau recompensa?” e partea mai putin buna – ca sa nu zic proasta de-a dreptul. Pe de o parte, pentru ca nu stiu in ce ar putea consta aceasta recompensa in afara unor multumiri (hai, si-o bere!:). Si cum as putea sti in ce ar trebui sa constate recompensa daca nu stiu persoana in cauza? Doar recompensa si multumirile ar trebui ajustate in functie de destinatar, nu?

Am spus ca nu stiu persoana. Gresit. Le stiu pe toate. Ma aflu in situatia rabinului: toata lumea a avut dreptate – pana si eu!:) Ca sa recapitulam, ati spus asa: (a) daca e sa vina, vine – important ea „sa vrei sa nu vrei” – am vrut sa nu vreau (sau. cinstit sa fiu, cred ca am scapat de obsesie luat cu altele:) – a venit; (b) daca te pui in contextul in care ai fost cand ti-a venit ideea, se intoarce – m-am pus, din greseala, ce-i drept, dar s-a intors; (c) ati zi ca si daca revine, s-ar putea sa n-o mai recunosc – era cat pe ce; in fine (d) am zis ca e ceva legat de reprezentarea pe continent – si-a fost!

Citeam astazi un paper – buuun! – pe care trebuie sa-l discut saptamana viitoare la Chicago, unul despre Rousseau si reprezentare (+ Carl Schmitt, Bonie Honig si Althuser), cand „bam!” – iaca ideea, proaspata si spasita, precum fiul ratacitor! De ce n-o regasisem? Pentru ca era vorba NU despre reprezentare la modul direct, ci piezis, prin existenta celor doua fora, forum internum si cel externum (o gaselnita care mi se pare de zile mari, in completare la cea despre compromis si reprezentarea descendenta versus ascendenta – nu intram in detalii „tehnice” deocamdata ca nu e cazul). Ideea celor doua forumuri o aveam – o si scrisesem – ceea ce am realizat atunci a fost faptul ca si inainte si dupa formalizarea ei in secolul al XII-lea de catre Biserica Catolica aceasta distinctie se regaseste de la Aristotel la Rousseau sau chiar Marx (sub alte infatisari, desigur). Si, daca mai sap, sunt convins c-o gasesc mai peste tot – inclusiv la Sfintii Parinti, inclusiv in Biblie!

Sper ca n-am luat-o pe aratura:) Da’ prezinta cam toate caracteristicile unei idei marete: e atat de simpla si se potriveste ca o cheie pentru „descuierea” atator aparente paradoxuri, incat cred ca e chiar buna!

(Detalii intr-un numar viitor:)

PS Sa nu uit sa va spun cum e cu ‘presenter’, ‘discussant’ si ‘chair’ la conferintele astea – si cum se pot face carute de bani cantand la coarda orgoliului academic. Culmea e ca, in multe cazuri (vezi exemplul de mai sus) asemenea „manareli” chiar au efecte academice „conform asteptarilor”!!!