…Mark Twain, zice-se, ar fi afirmat ca „nimic nu e mai usor decat lasatul de fumat. Eu ma las in fiecare zi de cateva ori„. Asa e, chiar daca uneori nu din motivele invocate de Twain. Sa zicem ca esti fumator inrait. Sa zicem ca, dintr-un motiv sau altul, te decizi sa te lasi (printre altele) de fumat pentru doua saptamani, cu o „dezlegare” de o zi la jumatatea perioadei. Ai mai facut-o in douazecisivreocinci ani de doua ori – stii ca o poti face. Stii si cum.

Nu e nevoie de gume anti-nicotina, de patch-uri, hipnoza sau mai stiu eu ce. Toata „strategia” se reduce la doua puncte mari si late. (1) Nu mai fumez inseamna chiar asta – nu mai fumez. Imi blochez adica orice gand ca as putea face o abatere, orice ispita ca „macar un fum”, „macar o data”, etc. Esti pe o insula pustie sau in carcera si nu ai tutun. Punct. Ce faci? Mori? Nu mori. (2) Te va apuca ameteala, plamanii vor plange, celulele vor striga, toate ritualurile zilnice iti vor fi date peste cap, fiecare gest trebuie regandit de la zero, etc. Asa e – dar, si aici e marea gaselnita, exista un farmec in aceasta frustrare! Iti da un „buzz”, o usoara ameteala, cum numai cateva fumuri DUPA o perioada de abstinenta iti mai pot oferi.

Simplu spus, lasatul de fumat iti poate provoca o neliniste la fel de intensa precum reapucatul de fumat.

Si vine ziua de „pauza”. Au trecut deja sase zile – deja nevoia de fumat e din ce in ce mai rara, nelinistea din ce in ce mai stearsa – exact ca atunci cand te-ai obisnuit cu fumatul. Tragi primele fumuri. Ametesti de placere. Plamanii chiuie fericiti si, daca ar putea, te-ar pupa (poate te si pupa pe dinlauntru – in momentul acela oricum nu mai stii). Prima pipa e aproape un orgasm. A doua, e OK. La a treia constati ca te-ai obisnuit si, partea cea mai trista, nici nu prea mai iti vine sa o aprinzi pe a patra, desi au trecut deja cateva ore de cand n-ai mai fumat – o perioada inuman de lunga in conditii „normale”.

Ce faci? Rational ar fi sa o raresti, stiind ca maine o iei de la inceput. Stiind: cu cat vei fuma mai putin astazi, cu atat mai usor iti va fi maine, cand, din nou, iti vei interzice fumatul. Intre timp, insa, ai devenit addicted la non-adictie. Iti doresti geamatul plamanilor, scrasnetul celulelor poftind nicotina. Sa nu fumezi fara sa-ti vina s-o faci n-are nici un haz. Asa ca fumezi, mai degraba in scarba, pentru a-ti spori chinul de maine.

Si, pe masura ce se apropie ziua de maine, incepi sa te intrebi tot mai frecvent: cat de normal sunt? Ai rari fumatul, dar de-acum e deja prea tarziu. Si-acum, pohta ce-ai pohtit: chiar iti vine sa fumezi!

Ciudati mai sunt unii…