…cum te-ajunge viata din urma…
07mart.10
…astazi (6 martie), fii-mea, Ana, a implinit 18 ani. Ne-am certat, ne-am impacat. Tot astazi, 2010, am aflat, in America, Indiana, despre aventurile romantice ale tatalui meu pe cand era medic holtei in Pestis, judetul Hunedoara, Romania. Anii ’60. Jumatate de secol mai tarziu. Lumea e mica, oamenii – batrani intesati cu amintiri.
Interesanta viata.
PS Pe 19 martie ar fi fost ziua de nastere a tatalui meu. Andrei s-a nascut pe 3. Martie.
Filed under: Uncategorized | 5 Comments
blog de om 
La mulţi ani!, pentru Ana şi Andrei.
Toţi taţii pun o plapumă peste cîte ceva din trecut. Nu e nimic surprinzător, sau care să incite la cercetări. Eu nu strivesc corola de minuni a Lumii. Dar nici androceul.
La Multi Ani, Ana!
De ce-ai certat fata de ziua ei???
@ delaepicentru – multzam!
@ Anutza – pai e ca si cum m-as certa pe mine insumi – cel putin pe jumatate, nu?:)
pfff, n-am intrat două zile şi gata, pierd ştirea vieţii!! să-ţi trăiască şi să apuci să te mai cerţi cu ea o viaţă (dacă pricepi ce vreau să spun)! 🙂
@ laura – sper!:)