…haideti sa va plictisesc putin. Daca in secolul al XVII-lea francezii folosesc constant compromisul cu sens negativ, in vreme ce pentru englezi e aproape o virtute, explicatia se gaseste – zic eu – intr-o diferita intelegere a reprezentarii. Pentru a intelege, insa, reprezentarea, trebuie sa coboram in timp ceva mai mult. Pe la 1150, Biserica Catolica introduce formal conceptul de forum internum si forum externum. Individul, in „intunecatul ev mediu” era, in realitate, cu mult mai sofisticat decat amaratul de om modern: era bi-dimensional. Dupa cum biserica avea doua dimensiuni – trebuia sa salveze sufletele fiecarui individ, dar sa ii si incorporeze pe toti intr-un tot organic („individum” in latina scolastica era „de-nedivizatul” dar si „fiinta-asa-cum-este”, id-entitas; nu puteai avea o identitate daca nu erai identic cu un model ideal), asa si omul. Era si dupa chipul lui Dumnezeu (deci identic din acest punct de vedere cu oricare alt om) si unic in ochii lui Dumnezeu. In forum internum, erai unic si de neinlocuit. Aveai o relatie personala cu Dumnezeu („persona” = masca, dar o masca ce dezvaluie adevarata identitate – de unde si Persoanele Sfintei Treimi. Fiul reprezinta Persoana Tatalui) iar Biserica n-avea „jursdictie” asupra acestui forum – era accesibil doar prin confesiune. Dar mai era si-un forum externum in care erai unic pentru ca erai membru al unei comunitati (universitas) – nu e intamplator ca tot pe atunci (sec XII) apar numele de familie, care te situeaza intr-un context: erai brutarul, ala din Dabuleni, nepotul popei, etc. Insemnele heraldice – te individualizeaza pe campul de batalie dar te si plaseaza intr-o anume ierarhie sociala (esti, sa zicem, Lancelot, dar esti Lancelot pentru ca esti mai intai de toate un cavaler al Mesei Rotunde, in slujba regelui Arthur – povestea cu nevasta e de chilim:). In forum externum unicitatea implica si nu egalitate – in acelasi timp. Ochiul e egal cu degetul mic de la picior, in sesnul ca sunt amandoua parti ale corpului si-n sensul ca nici degetul mic nu poate face ce face ochiul, dar nici ochiul ce face degetul mic. De aia zice Fericitul Augustin (la catolici e sfant, la ortodocsi, doar „fericit” – pe buna dreptate as zice, e prea rational, pentru gusturile ortodoxului:) ca-n Orasul lui Dumnezeu nu exista invidie. Cum si de ce sa invidieze ochiul degetul mic de la picior (sau viceversa)? Aici, in forum externum, comunitatea (universitas) te poate judeca si pedepsi.

Dialectica asta dintre forum internum si forum externum se strica pe la jumatatea secolului al XVI-lea. Pe scurt, incepe criza modernitatii – si oamenii sunt fortati sa aleaga: francezii aleg forum internum si individualismul centripet, englezii aleg forum externum si individualismul centrifug. Si mai pe scurt, asa se ajunge la reprezentarea „vointelor individuale” si democratia reprezentativa care-i dispera cam pe toti francezii destepti (ba chiar si pe cativa englezi atipici) de prin secolul al XVIII-lea incoace. Zic io.

Io, care am un blog pentru forum internum si unul pentru forum externum. Si ma ocup mai mult de cel „externum”:)

Pare-se, insa, ca mai sunt si altii de acord cu mine:) (aci vroiam, de fapt, sa ajung – la momentul in care sa ma umflu in pene:). Paul Rahe (dati-i un Google) gaseste teoria „fascinanta” si zice ca sunt „on to something big„. Se ofera sa-mi puna o vorba buna daca vreau sa public o carte la Cambridge sau Yale (pe bune!). Cei de la European Journal of Political Thought (revista aia unde publica Skinner si cam tot ce inseamna istoria ideilor, Cambridge si Oxford) imi vor publica un articol pe tema asta. Zice anonimul reviwer: „This is an erudite and suggestive paper that has much to recommend it… It is impressive in its learning, generally well-written, and potentially important in its implications.” Si asta o zice un englez de la mama lui despre un paper scris de un roman din Brad (liceul industrial Avram Iancu, in cazul in care ati uitat:), care habar n-avea pana acum cativa ani despre istoria Angliei dar isi permite s-o analizeze si sa mai traga, in trecere, si-o sapuneala democratiei britanice:)

Se cheama ca n-am pierdut ultimii ani din viata chiar de pomana:)