…problema blogului ca rau in care-ti speli rufele suflecata pan’ la baru
…habar n-am cati dintre cetitorii acestui blog ‘de casa’ il citesc si pe celalalt – de pe voxpublica. O parte stiu ca o fac, despre cealalta parte nu am idee (si nici nu vreau sa aflu:). Reiau, asadar, pe scurt, pentru necunoscatori, istoria din ultime zile de pe voxpublica, pentru a putea ajunge unde vreau, de fapt, sa ajung (sic:).
Deci: apare pe voxpublica la captcha (parca asa ceva-i zice dreptunghiului aluia virtual unde trebuie sa scrii ceva pentru a te ‘autentifica’ – nu-mi cereti detalii tehnice ca nu cunosc) solicitarea de a scrie nu litere sau numere fara sens, cum era obiceiul (gen Asf34Hgt) ci fraze cu sens: „Noi vrem respect”, „Salvati pianele”, „Invidia e buna”. De primele doua stiam ca sunt sloganurile unor campanii ale Realitatii si, aveam sa aflu ulterior, ala cu invidia e slogan la MoneyExpress – parca. Oricum, n-are importanta. Am fost revoltat de obligatia de a scrie ceva – orice – pe o platforma declarat libera si m-am revoltat pe blog. S-a dovedit ca ideea ii apartinea lui Dragos. Dragos e prietenul meu si, dupa doua zile de framantari, cand avalansa internautica o luase deja razna (care cu furci, care cu topoare:), s-a declarat invins si a renuntat la idee.
Astea sunt faptele. Acu’, interpetrarile:) Trebuia sa-i scriu lui Dragos un email mai inainte? Fara doar si poate – problema s-ar fi rezolvat, poate, doar poate, fara a o tari prin public si fara a-l discredita pe Dragos (ce i-au auzit urechile si/sau i-au vazut ochii zilele astea – mi-e si mila…) Dar si ce mi-am auzit eu de la Ancutza, dupa ce a auzit ce-am facut…:) In fine, ceea ce ma intereseaza acum e granita asta perversa dintre public si privat care e blogul (ceea ce am mai scris, daca va mai amintiti, si la inceputurile acestui blog). Odata ce e vorba de o sufragerie, cum sa eviti patrunderea in dormitor? Si unde incepe dormitorul si se termina sufrageria? Nici Dragos nu mi-a raspuns (in prima instanta) pe email, ci pe blog. Drept pentru care m-am simtit nevoit sa (re)raspund asisderea. A iesit o mini-avalansa media. (Nu va mai tin cu sufletul la gura – am vorbit mai apoi si pe direct, in „intimitatea” emailului; ha! a ajuns emailul sa fie intim…)
Altfel spus: pe blog se presupune ca esti sincer. E personal, e masca (persona), dar una care dezvaluie adevarata esenta (ca la persoanele Sfintei Treimi). Cat dezvaluie? Cat se cuvine sa dezvalui pe blog? Si cum sa mai dai inapoi cata vreme ai deschis cutia Pandorei? Cum o mai inchizi? De data asta am inchis-o, cumva. Dar data viitoare?
Va spun: blogurile astea sunt un joc de-a grenada cu siguranta scoasa, grenada pe care o pasam de al unul la altul. Mai devreme sau mai tarziu va exploda in poala cuiva. Partea tragica (etimologic, tragedie vine de la „vaitarea caprei” – aveau vechii greci un soi de festival al lui Dionisios, la care sacrificau cate o capra, recitau si dansau, asa au ajuns la tragedie – de la o capra:) e ca nu mai putem da inapoi. Cale de intors, ca si cu atatea altele, ca si cu muscatul din marul cunoasterii binelui si raului, nu mai exista. Grenada e amorsata: pazea!
Filed under: Uncategorized | 16 Comments
blog de om 
O mica precizare: „Invidia e buna” nu e sloganul Money Express, ci al platformei money.ro, cu care noi, cei de la revista, nu avem nici o treaba (ei doar ne preiau unele texte). Asta ca sa nu mai scoatem inutil cuie de la alte posibile grenade :))
🙂 tare! ai procedat corect. nu am observat aberatia ca, btw, nu mai circul pe acolo. iar „campania subliminala” era un doar un puzoism ieftin marca vantu: hai sa le aratam si alora care nu inca nu au vazut cine e seful! (ma distreaza explicatia cu „texte aleatoare” 😛 ). voxpublica a fost o arma bine gandita si folosita in campania electorala, exact in influentarea unui segment sensibil al publicului. masinile de zgomot (morar, patrasconiu si altii – care „s-au prins” mai tarziu) si-au facut treaba bine si, zic eu, nu intamplator. (NB de aceeasi factura a fost si proiectul experiment presa.nu). vb ta: bate saua…
cat despre partea cu reclama… aici nu prea ai dreptate. din ceva trebuie platita – vb respectivului – infrastructura, care nu e ieftina. asa ca, asta nu e criticabil. nici nu cred ca o sa permita manelistilor sa isi faca reclama cu tarifele la nunti. nu de alta dar e vb de o strategie de segmentare a potentialilor clienti.
da’ asa, la nivel filosofic, ti-ai scrie parerile despre libertate pe un zid pus la dispozitie absolutelly free de adolf hitler? 😛
C.
@ elena – multzam pentru precizare – am zis ca nu sunt sigur; ai dreptate – ai salvat o potentiala grenada (ca rasar si astea de unde te astepti mai putin:)
@ C. – imi pare ca vezi cam multa conspiratie:)) – voxpublica a aparut ca o reactie la tampenia cu Nistorescu; atat. Ca unii au incercat sa-si faca jocurile in campanie profitand de aceasta platforma e alta mancare de peste. Si nu, n-am zis sa nu se faca reclama, am zis sa nu ma oblige pe mine, contributor, sa scriu ceva, orice, doar pentru a putea posta un comentariu.
Ultima intrebare e grea: am avut o discutie si cu Mihnea pe tema asta, cand am fost in tara… teoretic, eu inclin sa spun da. Mihnea zicea ca nu. In cele din urma n-am mai marsat la colaborarea ce-mi fusese propusa (un soi de zid pus la dispozitie de hitler:)… Dar inca ma mai gandesc care ar fi raspunsul corect…
Stii de fapt cum e? Cel mai „shifonat” (am pus „h”ca iesea alt cuvant:)) din toata povestea a iesit Dragos. A incercat si el sa faca o campanie – insidioasa si cam intruziva, e drept – pentru money.ro (sloganul si conceptul campaniei e pentru intreg portalul, nu numai pentru Money Express) si cine i l-a desfiintat? Prietenul lui, Fumurescu :).
Poate ca dac-ai fi aflat ca e unul din key claim-urile trustului, n-ai fi ricanat intr-atat. E drept insa ca nefiind bine comunicat (a simtit si Stanca asta :)) l-ai luat ca pe o captcha stupida.
Pana la urma, intr-un fel ciudat si alambicat, Stanca a primit un feedback corect – a pune pe captcha un claim insuficient de comunicat/digerat/aprecat al unui brand inca imatur/necunoscut e o greseala de markcom.
reactie la actiunile lui Nistorescu? simple as that? cineva se trezeste sa faca pe banii patronului o investitie de cateva j de mii de Eur numai pt ca pe niste amici ai sai i-a suparat un angajat cheie al patronului? :-)))) si scoate din palarie asa, intr-o noapte (o saptamana, max, sau cat a durat), o platforma bine pusa la punct, la cheie? Maann…
(Ia da-i amicului tau un test de sinceritate.)
Altminteri sa inteleg ca pe tine nu te deranja chestia in sine (ca erai obligat sa bagi sloganele lui vantu) ci faptul ca pe tine ca autor (contributor) te obliga sa faci chestia asta? Vezi ca postasii tai au inteles altceva. Si eu 😛
Traian: nu e niciun „markcom”, e pur si simplul modul sefului mare de a-si marca teritoriul.
@ Traian – imi pare rau ca l-am pus intr-o situatie cam jenanta – n-a fost cu intentie. Dar, dupa cum zici, initiativa n-avea oricum nici o sansa de succes… Ce-o fi si aia markcom nu stiu – dar nici nu vreau sa aflu:)
@ C. – nu, n-ai inteles, prin contributor inteleg oricine vrea sa comenteze (pentru mine, ca sa postez, nu trebuia sa tastez nimic – cel putin nu in prima faza:) Si platforma nu s-a facut peste noapte – a durat vreo doua luni si mai bine daca retin exact…
Am reprodus şi eu o dată bulşitu din capchană şi mi-am zis că nu merită să continuu acolo, deşi, cu butonul de alături am căutat o aserţiune mai de doamne ajută pe care să o tastez cu mai puţină strîngere de conştiinţă. Mă bucur că ai ridicat tu problema. Între timp, clisma de creier de acolo ajunse ştire Alt+prt-scr.
Mai bine i-ai spune lui Dragoş să insereze un program de felul celor de la saiturile porno. Are măcar o utilitate. Pentru cei care au deschis monitoarele mai tîrziu, cu dispozitivele de autentificare a persoanei majore, utilizatorii descifrează, fără să-şi propună, texte degradate aflate în biblioteci. Contribuie astfel la digitizarea lor. Am putea face şi noi aşa ceva, pentru dizitizarea arhivei CNSAS.
@ delaepicentru – nu prea inteleg cum s-ar putea face asta, dar am o veste rea: digitalizarea arhivei CNSAS nu cred ca aduce bani:) or acum oamenii cauta sa faca bani si din piatra seaca…
Păi, Aline, vestea rea e că proprietarii afacerii au mizat (prost în opinia mea) pe permeabilitatea minţilor cititorilor la spălarea pe creier. Ce altceva poate fi scrierea după dictare a unor sloganuri tîmpite? Cum ar veni, gestionarii afacerii au plecat de la premiza eronată, că cititorul este o resursă, iar nu un partener. Ceea ce e împotriva cutumelor comerciale. De altfel, asta se reflectă în însăşi filozofia de parvenire a patronilor.
Am uitat să-ţi descriu cum se face digitizarea unor texte greu lizibile. Se ia pagina scrisă, se scanează şi se taie în fragmente mici (cuvinte sau porţiuni de cuvinte). Fiecare fragment are o adresă, undeva, într-o bază de date. Utilizatorul e chemat ca, la fiecare autentificare, să reproducă literele dintr-un fragment fotocopiat, alocat aleatoriu de către server. Răspunsurile tuturor utilizatorilor se colectează în baza de date relaţională. De unde ştie computerul că literele sunt cele corecte? Nu trebuie să ştie decît literele lizibile din şir. Adică literele pe care orice program OCR le poate identifica uşor. Restul face utilizatorul. Dacă utilizatorul greşeşte, şi introduce alte litere? Nu-i nimic! Dacă oastura de litere lizibile e identică, autentificarea e ca şi făcută. Iar prin alocarea aceluiaşi fragment unui alt utilizator, se pot confirma şi reconfirma literele greu lizibile.
Principiul de funcţionare e ca în anecdota cu Edison. Un vizitator al laboratoarelor lui Edison s-a plîns inventatorului: -„Bine, domnule Edison, dar dacă eşti atît de mare, de ce nu ai făcut ca măcar poarta să se deschidă mai uşor? A trebuit să împing tare în ea ca să intru.” Răspunsul a fost: -„Păi, nu trebuie să se deschidă mai uşor. La fiecare deschidere, cel ce trece pe acolo îmi pompează două galoane de apă în rezervorul de colo.” Şi arătă spre turnul de apă.
markcomm – marketing communication
e folosita des si pe site-ul prietenului Stanca 🙂
@ delaepicentru – mi-a placut diferenta intre cititorul-resursa si cititorul-partener! Multzam pentru lamuriri – desteapta idee – dar, din pacate, cum, spuneam, daca nu pica nimic, nu cred sa treaca…A! O stiam pe aia cu Edison – parca tot el era si cu potcoavele, nu?
@ Traian – aha! Uite-asa mai tot invata omul cate un cuvant nou:) Cand se pot face comentarii libere la tine?:)
La partea cu grenada : Las-o sa explodeze linistita. Si iara, si iara. Asta e sensul profund al schimbarii aduse de internet lumii : obiceiurile si relatiile formate inainte vreme nu mai conteaza si nu mai functioneaza. Tehnologia schimba, adanc, societatea, iar oamenii se descurca fiecare cum poate.
La partea cu adcaptcha : A fost reintrodus. Renunti sa scrii pe vp ?
@ Mircea Popescu – tare mi-e teama ca aici nu suntem de acord:) Da, internetul a provocat o schimbare ireversibila, dar – dupa cum spunea Tocqueville despre democratie pe la 1830 toamna, cand mai toata lumea credea ca vorbeste prostii – faptul ca o miscare istorica nu poate fi oprita nu inseamna si ca nu poate fi influentata: in bine sau rau.
Despre captcha-aia tocmai dadui niste lamuriri pe voxpublica:)
E pai suntem fix de acord, una ca-mi citezi favoritii, si a doua ca sigur poate fi influentata. Stii cum se influenteaza pozitia relativa a zidurilor ? Lasand urme proaspete de creieri pe ele. Sigur, poate parea ca se misca destul de putin pentru fiecare cap spart. Dar e indiscutabil ca de miscat, se misca.