…sacrificarea privatului in favoarea publicului
…n-am mai scris de multisor pe blogul acesta si nu pot folosi nici macar scuza ca „n-am avut timp”. Cumva, pentru celalalt blog, de pe voxpublica, mi-am gasit timp si pentru a urmari „galceava intelectualilor cu ei insisi” ba inca si pentru a le citi productiile trimise pe canale particulare. Asta pana am simtit ca nu mai pot.
Bag seama ca nu as fi fost bun de psihiatru – cum ma rasfatam cu gandul odinioara. Nu pot lua prea multe plangeri inlauntru fara sa ma afecteze. Ceea ce m-a trimis cu gandul la blogul „de casa” si la relatia viciata pe care o am intre forum internum si forum externum, sau – daca preferati intre vita activa si vita contemplativa, daca e sa folosesc niste mici pretiozitati. (Va dati seama in ce hal am ajuns daca asimilez un blog, fie el si de casa, cu vita contemplativa sau cu forum internum?)
In fine, s-a produs aici un dezechilibru, o de-balansare. Sper sa apuc s-o re-echilibez in acest weekend. Tineti-mi pumnii.
Filed under: Uncategorized | 4 Comments
blog de om 
nu te întrista prea tare şi adu-ți aminte de vorba ta: niciodată n-o fost să nu fie cumva! 🙂 (n-am găsit altă rimă)
Va asteptam. Concentrarea pe primul „front” a fost specifica perioadei electorale pentru majoritatea dintre noi.
In plus, dincolo ati obtinut materie prima pentru o lunga perioada de comentarii aici (daca veti dori sa introduceti teme publice aici).
@ laura – multumesc pentru incurajari – da’ unde a disparut licurici?:))
@ daniel – sunt cam sfios in ceea ce priveste introducerea temelor publice in blogul „de casa” – doar ca exceptia care confirma regula:) PS Si renunta, rogu-te, la formalisme. Din moment ce eu nu pot sa zic dl. Daniel sau dl. Bibilica, intre, etc, pentru ca suna cam aiurea, se cuvine sa reciprochezi. Asta-i soarta blogului, nici foarte public, nici foarte privat…
Cumva… prefer „galceava” dvs privata decat pe cea a intelectualilor cu ei insisi. E mult mai savuroasa si imi tine loc de „literatura de buzunar” in sensul foarte bun al cuvantului/cuvintelor; pentru ca nu poti purta chiar tot timpul un roman bun dupa tine 🙂 Desi am senzatia ca fac ceva gesit ori de cate ori mai citesc cate o postare de pe blogul de om, curiozitatea innascuta a omului si faptul ca m-am intersectat de cateva ori cu cel care scrie imi dau senzatia ca totusi nu comit chiar o infractiune… Cu permisiunea dvs, mai revin la citit, pentru ca imi tihnesc atat de bine randurile acestea… 🙂