Motto:): Stiti bancul cu ardeleanul care a fost la gradina zoologica si incearca sa le explice celor din sat cum sunt nemaivazutele creaturi. – Cum e zebra? Raspuns: – Stiti cum e calul? No bine, zebra e ca un cal cu dungi. Intrebare: -Cum e girafa? Raspuns: – Pai stiti cum e calul? Girafa e ca un cal cu gatul muuult mai lung. Si tot asa. Ajung la hipopotam (culmea ironiei, asta inseamna „cal de apa” dar, daca spuneti bancul unor prieteni, nu-l intrerupeti cu asemenea constatari:) Cum e hipopotamul? Ma, stiti cum e calul? No, asta nu seamana! Asa nu seamana Princetone-ul cu Harvard-ul (si-mi cer scuze, dar alt banc mai bun pentru introducere n-am gasit:)

…un cimitir de la 1600-toamna in mijlocul orasului, in noaptea de Halloween, un oras – Cambridge –  nu mare dar agitat – un soi de centrul vechi al Clujului intins pe o suprafata de doua ori mai mare, cu crasme simpatice, daca ai rabdare sa le cunosti, un campus aerisit, unde in afara de „The Yard” – aerisit si el – cladirile de la 1700 si 1800 se amesteca cu niste monstri de metal si sticla, o statuie a lui Harvard care, ca si Amazonul, are trei minciuni (va las sa le descoperiti singuri:), un magazin de vandut spirtoase unde eu cumpar sase beri in loc de flori:) dar alti doi romani cumpara vreo 50, doua sticle de whisky, una de rom, patru de vin, etc, romani la Harvard, ma simt bine, de-ai nostri, unul graduate student, alalalt abia terminat undergraduate studies, traiasca Romania, dar nu vine asta sa ne bea berile?, asta nu vine, isi vede de treaba, merge la culcare intr-o casa de la la 1800-toamna, unde stau la povesti cu un grad student cu undergarduate studies la Yale (parca), astia se invart in acelasi cerc, ma gandesc ranchiunos, dar omul e simpatic, ii dau o bere, incerc sa inteleg oamenii astia care vor fi in elita lumii de maine (deja sunt), nu-s inca siguri, inca mai regreta o betie de noapte, s-au deconectat de la viata dar nu si-au pierdut buna credinta, ceea ce e esential, dimineata, mergem la conferinta, nume mari, oameni transpirati de emotie, eu gatuit, incerc sa fiu sofisticat, nu-mi iese, imi bag – pardon – picioarele, ma decid sa fiu ceea ce sunt, sa dau din maini, sa fac poante – si fac, pare-se ca-mi iese, nu, nu ma scobesc in nas dar sunt destul de natural, ganditi-va, un amfiteatru mare, nu urias, dar mare si la Harvard, vine fumurescu de la liceul industrial Avram Iancu din Brad si va explica de ce intreaga voastra teorie a reprezentarii e gresita, mi se usuca gatul beau cafea, mana imi tremura, ma enervez ca mana imi tremura in fata unui intreg amfiteatru, ceva se rupe atunci in mine si de atunci incolo sunt natural, fac poante cum le-as fi facut la Kios (mai tineti minte? Kios?), sala reactioneaza, sunt pe drumul cel bun, lumea aplauda, aplauda de obicei, lumea pune intrebari, pune de obicei, dar acum suntem doi prezentatori, iar intrebarile imi sunt adresate exclusiv, e atat de jenant incat moderatorul intreaba daca nu are nimeni intrebari si pentru celalalt vorbitor, hai ca m-am laudat destul, incerc aici un soi de „dicteu automat”, cum ar zice post-modernistii, daca inca nu v-ati prins, intr-un soi de incercare disperata de a capta spiritul unui oras in care-am fost si care e mai mult decat un oras, e o idee, puritana, ce-i drept, de aici si arhitectura aiurea, fata de Princeton, unde s-au refugiat aia satui de atatea interdictii protestante, poate sunt subiectiv, dar poate am dreptate, spune-mi ce oras ai, ca sa-ti spun cine esti, nume mari din political philosophy sunt de fata, nu merg la ei, ca nu stiu cum se face asta, bagatul in vorba, desi mi s-a spus, nu-i bai, vin ei la mine si-mi spun ca le-a placut prezentarea mea, cred ca le-a placut pentru ca n-a fost citita, a fost un fel de poveste la bere, chiar daca exagerez acum putin, si-mi spun cum as putea sa dezvolt cercetarea, la unele lucruri ma gandisem deja (Hegel), la altele nu, mergem la un restaurant, mergem in campus, e Halloween, berea e gratis, ca la serenadele de odinioara de la medicina, la Cluj, la un moment dat realizez ca sunt batran, asta nu e pentru mine, plec, beau si citesc singur, ajung la gazde, n-au televizor, asa ca bem si vorbim de una, de alta, imi tihneste.

Harvard.