…noblesse oblige – dar si blogul!

19Feb09

…de ce ti-e frica, nu scapi. Mi-a fost frica de la bun inceput ca nu voi avea timp sa ma ocup pe indelete de blogul asta (si de celalalt) si, uite, n-am. Un blog creeaza obligatii. E ca si cum ai invita oamenii la tine-acasa si doua dati din trei cand suna la usa, nu raspunzi. Nu te simti bine, chiar daca nu esti direct raspunzator.

Ba, ca si cum mustrarea duhului launtric n-ar fi de ajuns, vine C. si ma mai si mustruluieste direct:) Dar uite-asa, mi-au venit doua ganduri – ma rog, jumatati de ganduri.

(1) Cat de des „se cuvine” sa postezi? Exista o eticheta a blogului? De buna seama, ideal ar fi sa-ti controlezi blogul de cateva ori pe zi, sa raspunzi la cat mai multa lume si sa postezi cat mai des. Traficul creste exponential – si, oricat ne-am fandosi, blogul e ca poezia: nu poti pretinde ca nu scrii pentru public (oricat de mic si de select va fi fiind el) cata vreme asterni versuri pe hartie in loc sa ti le reciti singur, in gand… Pe de alta parte, observ la multi bloggeri postari de dragul postarii, gen „gaina a traversat strada – voi ce parere aveti?” (exagerez, insa foarte putin). Simplu spus, de multe ori postarile sunt mai degraba de umplutura – ca pentru a umple o conversatie care treneaza si devine jenanta, o conversatie in care golurile de tacere se umfla precum in cozonac si-atunci faci small talk pentru a le umple cumva…

Cu blogul e ca si cu focul. Prea putine lemne, se stinge. Prea multe, se sufoca…

(2) Scuza mea e ca „n-am timp”. Dar ce inseamna, de fapt, asta? Uneori am timp. As avea timp daca nu as prefera sa ma uit la History Channel, sa rasound la emailuri restante, sa citesc vreo revista, sau altele asemenea… Si-atunci „sacrific” blogul/rile – ceea ce din nou imi creeaza un sentiment de culpabilitate… Pe de alta parte, imi spun pentru a ma consola, exista viata si dincolo de blog, nu?

Cu blogul e ca si in dilema viata publica – viata privata. Cum sa le impaci? Unde se afla balanta perfecta – daca exista asa ceva…?

Anunțuri


12 Responses to “…noblesse oblige – dar si blogul!”

  1. 1 Marius Delaepicentru

    Acuma, fii bărbat! Te ascunzi după femei, după cum se vede într-una din poze. 🙂 Pe bune, ai găsit echilibrul. Uite, cei mai mulţi cititori se abţin de la un feedback, de teamă să nu te reţină. Pînă şi grafomanul de mine, a devenit mai laconic. E drept, între timp, bag 2000 de linii într-o foaie de calcul, pentru un bilanţ contabil. Termen, 13 martie. Deh!, s-a deschis sezonul la declaraţii de venit.

  2. 2 dohocampus

    O interjectie si apoi o propunere!

    1. Super mijto blogul!

    2. Ma gandesc la un articol pentru Ziua de Cluj pe o tema pe care am furat-o de la tine: Unde cautam cai verzi pe pereti? As putea vorbi cu prof. Cesereanu ca sa pove despre refacerea calatoriei mitice (din Iliada sau Odiseea, nu mai stiu exact) la care dansa facea referire, ori cu tine si cu alti amatori de calatorii aiuristice si aventuri. De pilda, pe mine ma pasioneaza ideea alegarii la un maraton la Polul Nord, unde exista un astfel de concurs extrem. Sper sa o fac in 2010 si sa fac rost de 12.000 de euro pentru participare! Helloooo, ar sponsoriza cineva proiectul?

    Mailul meu este adrian_dohotaru@yahoo.com si ti-as fi recunoscator daca mi-ai trimite cateva randuri despre un proiect de calatorie mai nebunatic. Am apreciat reportajul tau din Dilema Veche despre calatoria in Amazon si mi-au placut pozele de pe blog si stiu ca ai alte planuri asemanatoare.

  3. @fumurescu
    Foarte bune intrebari. De cand mi-am facut blog, m-am interesat si se pare ca teoria este ca trebuie sa scrii zilnic, ca chiar si de mai multe ori pe zi. Dar ce faci daca nu ai nimic interesant si/ sau inteligent de zis?
    Sau daca, pur si simplu, nu ai chef? Blogul devine o obligatie atunci cand incepi sa ai trafic? Pai unii il facem tocmai ca sa mai uitam de obligatiile zilnice si sa ne exprimam liber.

  4. 4 fumurescu

    @ marius – dupa femei m-am ascuns de cand ma stiu si nu mi-e rusine s-o recunosc – n-as putea rezista fara vreuna prin preajma (mama, sora, iubita) nici macar sase luni. Asa am fost crescut. Probabil.:) Da; nu era un repros – era doar o constatare – exista viata si in afara blogului!
    @ dohocampus – ma bucura entuziasmul tau – „cum s-a bucurat Bucuroaia cand Bucur s-a intors, bucuros, din Bucuresti:) – da’ (nu vreau, Doamne fereste, sa-ti ucid entuzisamul) – la varsta asta TU s-ar cuveni sa ne spui NOUA (i.e., mie si Ruxandrei) unde se cauta cu succes caii verzi de pe pereti, nu viceversa! Gandeste-te la asta. In plus, ai un redactor-sef, nu?:)
    Du-te la maratonul de la Polul Nord, daca poti! Catara-te (pe munti), taraste-te (prin pesteri), tavaleste-te (prin noroi), da’ fa ceea ce chiar crezi ca trebuie sa faci, nu doar pentru ca e „cool”… Sper din tot sufletul sa ma intelegi. La vara, daca da Domnu’, merg in Sierra Nevada – nu pentru ca neaparat vreau sa ma catar in frig, ci pentru ca asa vrea un prieten.
    @ bucurestiuldevis – aferim! Bucurosi cei care scriu pe blog doar ca sa se defuleze! Ma tot gandesc la ideea de blog (iarasi) si tot mai tare imi pare ca un fel de masturbare intelecuala, un soi de frecare a ego-ului… Nu ma reped, deocamdata, cu verdicte – o mai rumeg.

  5. 5 fumurescu

    PS – E Odiseea, nu Iliada – ce spuma marilor? Sper ca nu mai esti studentul ei:) (Scuze, nu m-am putut abtine:)

  6. 6 C.

    La tema „blogaritul obliga”: da, daca ti-ai facut blog tu ai oblgatia sa postezi. Dar noi nu avem obligatia sa raspundem! :-))))))))))))))))))))))

  7. 7 Marius Delaepicentru

    Hai, sa va impac. Este: Il y a de l’Oddysee.

  8. 8 fumurescu

    @ C. – corect – dureros, dar corect:)
    @ Marius – Il y a de l’Odysee – e un calambur de zile mari – daca iti apartine, bas chapeau!

  9. 9 Marius Delaepicentru

    Mulţumesc, calamburul îmi aparţine. Poţi căuta pe Google string-ul şi nu-l vei găsi decît poate, la tine pe blog, dar după ce trece grebla de indexare. Dacă adaug că l-am construit fără să ştiu o boabă de franceză, începi să înţelegi că tehnica devine cumva autonomă, trans-lingvistică. (Oops! m-am ambalat)

  10. 10 Dani

    Scrie ca sa te citesti in 2-3 ani… atunci o sa fie mai amuzant si mai plin de sens

  11. 11 fumurescu

    @ Dani – eu pot reciti peste cativa ani, dar voi aveti atata amar de rabdare?:)

  12. 12 Dani

    Eu cred ca da 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: