…criminologia radicala si marxismul new age
…semestrul asta, in disperare de cauza, tin trei seminarii de Radical Criminology. Ce e „radical criminology”? E o teorie cat se poate de marxista, conform careia crima e „a social label, a social construct”. Au descoperit si marxistii gaura de la macaroana a, pardon, Apostolului Pavel – dar ultima parte doar: „Caci inainte de Lege pacatul era in lume. dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege.”
Pentru criminologii radicali nu exista crima – exista doar etichete impuse de catre clasa conducatoare care stapaneste nu doar sistemul de justitie ci si mass media, etc… Solutia tuturor crimelor, asadar, e … socialismul! In fine, nu vreau s-o lungesc: exista si unele observatii corecte – consumerismul, comodificarea, faptul ca pentru white-collar crimes nu exista suficiente legi (discutau unii azi-noapte, la un talk-show: „Cu ala care a fraudat cateva miliarde stim macar ca e crima si ca va fi, macar simbolic, pedepsit. Da; cu miile de miliarde disparute din banci? Pentru ele cine raspunde? Ca nu avem legi…”)
…ansamblul, insa, e dadator de fiori reci pe sira spinarii. Sa vii tu din Filipine (cel care tine cursul e filipinez, grad student) sa le explici americanilor intr-o engleza pocita bine cum e capitalismul a big failure si cum socialismul va salva lumea, mi se pare nitzelus tras de par…
Mai simpatic – omul incearca sa aplice strategia „peacemaking” in clasa – asa ca nu au examene si nici quizuri – doar niste „jurnale” de cate o pagina dupa fiecare ora de curs. Cand am aflat cum sta treaba l-am intrebat daca nu ar trebui sa dam niste extra-puncte celor care la seminar (discussion groups) au contributii mai substantiale. A sarit in sus ca ara! Cum? Sa ne intoarcem iarasi la competitia pentru grade si warmaking? Pai atunci, zic eu, sa nu le mai dam grade defel – le strangem tuturor mana calduros la sfarsit si-i trimitem acasa (da’ mi-e teama ca nu va mai ramane nici unul pentru felicitari:) Noroc cu chair-ul, care, american mai in varsta, a fost de acord cu propunerea mea – ba mai mult, a recunoscut si ca asa procedeaza si el pentru a stimula conversatia la seminar…
Si uite-asa am reusit sa mobilizez si eu studentii, de bine de rau, pentru a participa la discutii (discutii in care, mai pe fata, mai piezis, incerc sa-i deprogramez si sa-i „oblig” sa gandeasca mai nuantat… Daca tot avem libertate de expresie, pai atunci s-o folosim cu adevarat, nu?
Saptamana viitoare vorbim despre criminologia budista si neagra:) Saptamana asta am facut criminologie „verde” – ecologista… Tot mai bine la Political Philosophy!:)
Filed under: Uncategorized | 8 Comments
blog de om 
N-am înţeles prea bine ce vor puţoii ăştia teribilişti. Dar cred că, dacă le spui despre bazele religioase ale codului penal, te ceartă că susţii „opiumul popoarelor” în loc să-ţi faci un bong de opium adevărat. E bine? Am înţeles corect?
…da, Marius, din pacate ai inteles corect. Repet, insa, nu studentii sunt de vina aici… Dar incerc sa dreg ce se mai poate:)
Aha! Cum ar veni, înlocuirea după cum urmează: dreptul privat cu dreptul depravat, dreptul salic cu dreptul saturnalic, legea banală cu legea bachanală, dreptul constituţional cu dreptul prostituţional, dreptul civil cu strîmbul cinic, teologia cu orgia, ţesutul social cu pîsla socială. Da, radicalismul de care zici validează aserţiunea: „Nu sunt sigur că omul se trage din maimuţă, dar am toate motivele să cred că evoluţia lui duce spre maimuţă.” Se pare că amoralismul ateu naşte cele mai trainice habotnicii.
Făcusem în altă parte un inventar a ceea ce a mai rămas din cele X porunci. Aplic şi aici, ca să vedem cum stăm.
Nu mai stiu unde am citit un articol ca si tulburarile psihice (apropo de oamenii care trebuie inchisi) sunt tot conventii sociale. De ex in anumite tari homosexualitatea este considerata o boala care trebuie tratata in institutii – si in unele tari dezvoltate acest lucru s-a intamplat pana in a doua jumatate a secolului XX. Revenind la subiect, nu stiu daca asta are legatura cu radical criminology, dar daca in unele state anumite fapte sunt considerate infractiuni si in altele nu (sau infractiuni mai putin grave) este clar ca delictele sunt definite de ceilalti, nu sunt rezultatul unor judecati universal valabile. De ex, e interzis sa ucizi alt om, dar daca ucizi dusmani in razboi esti considerat erou (chiar daca nu in legitima aparare), ca sa nu mai vorbesc de crimele pentru onoare. Sau, un politist are mai multe drepturi de a te ucide pe tine decat tu pe el, sau in anumite state poti fi ucis de alt civil pentru incalcarea proprietatii private.
@Marius
Eu ma bucur ca locuiesc in aceasta lume si nu intr-una in care ar fi pedepsite: necredinta in zei, sexul in afara casatoriei etc. Dar fiecare cu parerile lui…
@ Marius – cine-a zis vorba cu maimuta? – c-o stiam si eu, dar imi scapa autorul…
@ vecinadeblog – tare mi-e teama ca lucrurile sunt nitzelus mai complicate. Observatiile pe care le faci – corecte, de-altminteri – se aplica si-n cazul Drepturilor Omului, nu? (ceva ma face sa cred ca le sustii – da’ poate ma-nsel). Vechii greci stiau ca exista deosebiti fundamentale intre felul in care diferite popoare inteleg „legea”; ceea ce e „legitim” la unii, nu e la altii, si invers (ba chiar si la acelasi popor, in diferite perioade de timp).
Dar, daca sofistii au tras de aici (aproape) aceeasi concluzie ca si neo-marxistii – anume ca totul imi este ingaduit (vezi precizarea Apostolului Pavel – dar nu totul imi este de folos), filosofii seriosi au ajuns la concluzia inversa: tocmai pentru ca in TOATE societatile exista IDEEA de justitie, de bine si de rau, in ciuda diferentelor de interpretare, demonstreaza ca exista ceva numit JUSTITIE, dincolo de toate variatiunile pe tema asta.
A accepta ca totul este permis, ca legea e pur conventionala si ca aceste conventii sunt dictate de cei de la putere presupune ca, la o adica orice crima, orice viol, orice ucidere, devine o chestiune de conventie sociala. E, cum ar zice englezul, un slippery-slope fara cale de intoarcere.
Daca, mai mult, arati cu degetul doar spre societate si nu spre individ, ideea de responsabilitate individuala dispare si ea. Nimeni nu mai e responsabil de nimic – asa m-au fortat genele, sau educatia, sau…
Nu cred c-ai vrea sa traiesti intr-o asemenea societate (care n-ar mai fi societate, ci Hobbesianul „state of nature” in care homo hominis lupus) – ma-nsel?
Aline, îmi pare rău, nu cred că am reţinut vreodată numele emitentului butadei. I-am asimilat doar produsul.
Vecino de blog, îţi împărtăşesc bucuria. 🙂 Că veni vorba, moare rabinul din Buhuşi. De la Comunitate îl înlocuieşte un rabin tînăr, niţel copleşit de răspundere. Ţîrcovnicul, care avea grijă de sinagogă, îl linişteşte arătîndu-i cartea de învăţături a răposatului rabin, adnotată cu studi particulare de caz. Într-o bună zi, un enoriaş vine ăi-l întreabă:
-„Rabbi, e adevărat că a intra în sinagogă fără fes e un păcat tot atît de mare ca atunci cînd te-ai culca cu vecina de blog?” Rabinul căută în cartea sfîntă şi dădu de adnotarea moşului: „Încercat ambele. Mare deosebire!”
Da, e adevarat ca exista valori dincolo de societate, ca ele sunt in noi, dar nu toti avem aceleasi idei, ci mai degraba predispozitii diferite. Sustin drepturile omului, totusi de multe ori m-am gandit la motivatia lor si nu cred ca e atat de mult o valoare intrinseca cat un instrument pentru ca societatea sa fie fericita (prin fericirea indivizilor ei intr-un nr cat mai mare).
Daca tot ai pomenit de Hobbes, eu nu cred ca s-a ajuns la Leviathan datorita unor texte religioase sau alt mod de a gandi ce e rau si ce e bine in general, ci pentru ca oamenii (majoritatea sau cei care luau deciziile) s-au gandit ca este mai util asa din punct de vedere al trairii vietii, desi exista in continuare unii care prefera starea naturala, anarhia. Practic, este un echilibru intre libertate si siguranta care permite fericirea, asa cum o inteleg cei mai multi.
Cred ca ar trebui sa existe atat responsabilitate individuala cat si colectiva, altfel vom trata doar efectele si nu (toate) cauzele criminalitatii.
@Marius
Ador un banc customizat. Esti mult mai amuzant decat Woody Allen si Mel Brooks la un loc. Ar trebui sa te apuci de stand-up comedy daca nu ai facut-o deja 😐