…macho de bun simt?!?
…am sarbatorit Thanksgiving-ul. Imi place sarbatoarea asta – e cinstita; e despre „fiitul” impreuna. Imi place si numele – „dam multumire lui Dumnezeu”. Oricum nu ne (prea) mai inchinam inainte de masa, am uitat sa multumim ca mai avem ce manca, ca ne trezim dimineata si chestii din astea care odinioara intrau in firescul cotidian…Asa ca macar cate un Thanksgiving feels good enough. Si, culmea e, lumea se bucura in continuare mai mult – din cate-mi pot da eu seama – decat de Fourth of July sau de Paste…
In fine, ca sa n-o mai lungesc, am avut si noi musafiri – varu-meu si o familie de prieteni, tata-socru’ venit din Romania y compris. Tata-socru, un moldovean hatru in cel mai propriu sens al cuvantului, ma stia de vara trecuta, de cand il scosesem la pescuit, asa ca, inevitabil, a adus din nou vorba de asta. Mergem?
Imi place sa pescuiesc pe ploaie si-mi place sa pescuiesc pe soare – dar nu ma omor dupa pescuitul pe frig. De fapt, de pescuit intre octombrie si aprilie n-am pescuit niciodata. La copca, cu atat mai putin. Am ezitat, asadar, cat mai politicos cu putinta. Varul meu, insa, orasean (i.e., din Chicago) vrea si el sa profite de viata „la tara” (i.e., din Bloomington), asa ca vrea sa traga cu pusca, sa mearga la pescuit, etc. indiferent de conditiile obiective.
Ne-am uitat pe prognoza zilelor urmatoare – e rezonabila – vreo 9-10 grade Celsius la amiaza – asa ca am zis: „gata, mergem”. „Stai”, imi spune prietenul, „sa-mi intreb nevasta”. Nevasta a zis „maine in nici un caz, poate sambata”. Nu-i bai, m-am gandit, poate mergem la biliard. Sunt cativa prieteni – toti oameni seriosi, legati intr-un fel sau altul de universitate, care grad students, care profesori, care post-docs. Toti aspira, toti fac de mancare, toti spala, calca, fac curatenie. Toti mi-au raspuns, intr-o forma sau alta, „stai sa-mi intreb nevasta”. Cum sa mergi la biliard cu baietii fara sa-ti intrebi consoarta mai-nainte?
M-am gandit daca e vreo legatura intre statutul social al barbatului si al femeii – cum ar veni, daca femeia castiga mai mult, barbatul se simte obligat sa contribuie mai mult la gospodarie. Nu e. Sunt barbati care lucreaza si castiga iar nevasta sta acasa. Sunt barbati care stau acasa si femeia castiga, s.a.m.d. No connection whatsoever.
Si-acum nedumeririle mele: exista vreo legatura intre harnicia gospodareasca a acestor barbati si „cerutul de voie” pentru a merge la un amarat de biliard? E normal? Sunt eu oare cu totul rupt de realitatea zilei de azi daca imi pare anormal ca trebuie sa ceri voie pentru a lua o decizie simpla gen „sa merg cu baietii la pescuit sau la biliard”? Nu impingem, oare, prea departe, nefiresc de departe, aceasta „egalitate” in casnicie? Am auzit de familii in care se voteaza (copiii y compris) daca mergem acum la munte sau la mare, daca luam un aspirator sau un video-game, etc. (Exagerez, insa foarte putin.)
Mie, unuia, imi pare ca aceasta „democratizare” a vietii de familie nu aduce, pe termen lung, nimic bun – da; poate ma-nsel (nu cred, da’ accept posibilitatea teoretica:).
Pareri?
Filed under: Uncategorized | 15 Comments
blog de om 
Hai sa fim doi rupti de realitate! Mi se pare atat de penibil sa „ceri voie de la nevasta” pentru o bere cu baietii, o partida de fotbal ori altceva care se face doar intre barbati!!! Asa cum femeile au nevoie de „minutele lor de infrumusetare”, de barfa la o cafea sau raita prin magazine, se cuvine sa aiba si barbatii minutele lor de libertate. Normal! Este de bun simt sa-ti anunti planurile..dar pana la „cerut voie”….bleah….
Si-or fi pierdut barbatii „barbatia”? Le place unora sa schimbe fusta mamei cu fusta sotiei ca sa aiba unde se ascunde? unii…
saru’mana, ela. M-ai mai linistit:)
Cred doar că din ce în ce mai mulţi bărbaţi îşi dau seama că şi femeia e om.
hey, man, wake-up! in timp ce la voi era thanksgiving, aci erau alegeri. btw: au castigat toti! :-)))))))))))))))))))))))))))))))))))
C.
c@ – trist, nu? La mine in oras nu aveam pe cine sa votez! Unii nu meritau tocmai pentru ca-i cunosc personal, iar altii nu-mi inspirau nimic…nici nu-i cunosteam si chestia cu „platforma electorala/programul partidului” e un partz de scapat in campanie…
C. , excelent ! Asta cu au cistigat toti e cel mai bun comentariu pe care l-am auzit pina acum ( ris cu zgomot).
Eu nu sint deloc feminista . Mi se pare ca un barbat care ma insoteste si nu-mi deschide usa ,nu pune mina pe scaunul pe care urmeaza sa ma asez …etc, e un mitocan .Fac cu placere, daca nu-s zorita, toate chestiile ce tin de casa : gatit, spalat vase, geamuri , dusumele .Insa ma enerveaza cind sint de la sine intelese si pretinse . Le fac fiindca tin de cum mi se pare mie ca-mi sta bine . Adica, cred ca-mi sta bine sa grijesc de ceilalti .
Si imi place si sa stiu dinainte ce program au ceilalti . Nu e vorba de cerut voie , e chestie de politete simpla .Cred ca doar barbatii care au nenorocul unor capre cer voie , ceilalti spun pur si simplu : merg acolo si ma intorc pe la …
uite, o chestie care merge numai bine cu discuția de aici :)))
@ marius – nu asta era „pointul” – era vorba daca e exagerat sau nu sa-ti „ceri voie” pentru orice… Nici eu nu astept sa fiu intrebat cand merge AMcutza la mall:)
Da’ comentariul tau imi aminteste de-o vorba de-a lui Bernard Shaw (parca – sau era Churchill?): Femeia nu este inferioara barbatului, nici superioara lui – iar despre egalitate nici nu poate fi vorba:)
@ c. relax! am dat rezultatul alegerilor de vreo cateva luni – acum astept doar sa se confirme:)
@ monica – pai da – cu „informatul” sunt si eu de acord – nu mi se pare nimic deplasat in asta – dimpotriva…
barbatii cer voie doar pentru chestii licite:D…
ca pentru striptease sau o statzie la curtezane nu s-a auzit niciodata.
lafel, femeile cand vreau sa se dedea unor achizitii mai costisitoare, nu cer voie de la barbat, decat daca nu le ajunge cashu…
scuze de cinism.
@Marius Delaepicentru
nu zau, de cand e om si femeia?
@Fumi
doar din curiozitate:
“dam multumire lui Dumnezeu” cum se regaseste in Thanksgiving?
nu prea ma pricep la americanisme, dar are cumva sarbatoarea vreo denumire mai lunga
gen Godthanksgiving?
stiu ca se subantzelege, dar chiar vreau sa stiu de unde l-ai scos si tu pe Dumnezeu.
OK, mulţumesc, Aline. Cred că am înţeles. Pot fi o mie de motive pentru care bărbatul cere soţiei, permisiunea să meargă la „o bere cu băieţii”, de pildă. Unul dintre cele mai frecvente e că nu are propriu-zis chef de bere/ biliard, pescuit etc. Aşadar, mulţi doar mimează dependenţa de muiere, ca să nu refuze abrupt vreo ieşire. O ipocrizie ce dă bine, trebuie să recunoşti. Pentru restul, „hormonii de mediu”, noua educaţie anglo-saxonă, prin care, elevii de la cursurile primare află cît de monstruoşi sunt bărbaţii, că doar ei iscă războiul, nu-i aşa? Şi-atunci, tinerii se efeminează niţel. La urma urmei, se adaptează. Şi nu oamenii au inventat mimetismul, ce naiba? El e larg răspîndit şi la alte specii. Cum ne va afecta ca societate? Nu ştiu. Dar, ca în orice criză, şi în cazul emasculării afective dobîndite, cred că „mîna invizibilă”, a selecţiei naturale, va lucra.
Acuma să trecem la chestiile practice. Cum îl deosebim pe cel ce dă vina pe muiere, pentru inapetenţa lui la ieşirea din rutine, de cel într-adevăr dependent de toanele muiereşti?
Există o semiologie şi aici. Îl poţi testa arătîndu-i pe stradă, la întîmplare, cîte o muiere. Cel ce vorbeşte despre ţîţe şi despre cum s-ar cufunda între ele, e dintre cei dependenţi. De la el te poţi aştepta ca cererile depuse la registratura casnică să fie sincere. Exclamaţiile legate de poponeaţa muierească însă, sunt semne de independenţă. N-aş putea spune care e resortul care îi face pe bărbaţi să (în)tindă spre o pereche de protuberanţe sau alta, dar legătura pomenită mai sus, există. Nu ştiu dacă ajută la ceva, dar cel puţin face să prevezi mai uşor reacţiile cuiva.
…mai intai imi cer scuze pentru unele mesaje care au ajuns la „moderare” – habar n-am cum s-a intamplat> Am azis ca nu cenzurez, chiar daca nu sunt de acord, si n-o voi face (afara de ceva cazuri cu totul iesite din comun, care pe moment nu-mi vin in minte – mai ales pe blogul asta, pasnic si civilizat prin definitie:)
Acum, s-o luam pe rand:
@ licurici – uite, asta e o perfecta exemplificare a problemei de care vorbeam (chit ca nu cred ca asta era si intentia): adica eu vorbesc despre „cerutul voie” pentru mersul la pescuit si tu imi replici cu un filmulet despre cum sa bati, la arabi, femeile (cu blandete si nu pe fata:) Mutand asa discutia, de la normal la extreme, bietul barbat se sperie – „cum Gicule? vrei sa ma dai cu capul de pereti?” „Nu, mamicule, ziceam ca merg si eu la un pescuit?” „Pai da, ca de mine nu-ti pasa, iti vezi numai de-ale tale, si pe urma vii baut si mai imi invinetesti si pchii”…s.a.m.d….. Got it?:)
@ mymistral – Zice-n Biblie:) Cat priveste partea cu Thanksgivingul – e, intr-adevar, implied, iar – istoric vorbind – e chiar explicit. Traditia a inceput cu primii colonisti (era spanioli) dand multumire Domnului ca i-a adus cu bine pe noul continent, apoi cu alti colonisti (britanici) multumind Domnului (si indienilor) ca au scapat de foamete, etc…
@ marius – zici tu ceva cu scuza convenabila – dar eu nu despre cazurile acestea vorbeam (si-n plus, nu e ingrijorator ca a devenit o scuza convenienta? Pana acum cativa ani, chiar daca era cazul, n-ai fi recunoscut in ruptul capului ca :nu ma lasa nevasta”, nu?
Cu selectia naturala – nu stiu – ca intre nature si nurture e mai complicat, mai ales la oameni (functioneaza si la caini – sunt rase intregi de caini care in mediul natural n-ar rezista o zi…)
Ultima parte e tare! Marturisesc ca n-am mai auzit-o, dar ma interesez, ca te vad pe deplin convins..:) (Psihanalizandu-ma, cred ca in cazul meu nu functioneaza:)
nu era intenție. era coincidență. în timp ce citeam postul tău, am primit pe mess link-ul ăla. cum ar veni, nimic nu e întâmplător. :))