pregatiti de criza?
…de cateva saptamani, soru-mea, Alina, ma tot suna din Franta ingrijorata ca America sta sa se prabuseasca ba de la foreclosures, ba de la uragane, ba de la petrol, ba de la crahul financiar. Am impresia ca in in mass media franceza circula asa, ca un wishful thinking despre capra americanilor. Am incercat s-o linistesc, spunansu-i ca dracu’ nu-i chiar atat de negru pe cat se vede de peste ocean…
In acelasi timp, insa, imi pare ca ne apropiem cu pazi repezi de o criza majora la scara planetara (nu-mi cereti detalii ca nu-s mama Omida si-s prea multi factori in ecuatie – e ca si cum ai lovi cu putere toate bilele la biliard – e practic imposibil sa le prevezi traiectoriile, ciocnirile, etc – dar poti afirma cu suficienta certitudine ca unele vor nimeri gaura:) Tare mi-e teama ca traiul nostru tihnit din ultimii 50-60 de ani (da, da, includ si comunismul aici, cu exceptia primilor ani – canal, Pitesti, Baragan, etc) se apropie de sfarsit…
Pentru o mai detailata expunere, luati de cititi mai jos…
Toamna bobocilor
“Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de supt ceruri isi are ceasul lui” – spune Eclesiastul. Poate – doar poate – ne-a sosit si noua vremea sa iesim din cercul vicios in care ne “horeste” politica nationala.
Nu e nimic nou sub soare: cand oamenii incep sa se culce pe-o ureche, delasatori, istoria are intotdeauna grija sa le arda cate un sut in dos si sa le toarne o galeata de apa rece in cap. De la ultimul razboi mondial au trecut ceva mai bine de saizeci de ani. De la ultima criza majora a petrolului, vreo treizeci. De la ultimul atac terorist de amploare, sapte. Estimp, razboaiele au continuat sa produca morti si refugiati, epidemiile au contabilizat noi victime, genocidurile si-au vazut, mai mult sau mai putin nestingherite, de treaba, la fel si calamitatile naturale. Nimic insa nu ne-a putut zdruncina convingerea ca asistam la fluctuatii minore, simple accidente de etapa. Ca, per ansamblu, viata noastra peste zece ani va fi, mai mult sau mai putin comparabila cu cea astazi si cu cea de acum zece, cateva gadgeturi tehnologice in plus sau in minus. Ne-am obisnuit cu pax americana, cum stramosii nostri se obisnuisera cu pax romana. Ne-am obisnuit cu traiul bun. Prost, da’ bun.
Ca un facut, nenorocirile s-au intamplat in alta parte. Intotdeauna in alta parte. Si chiar e un “facut” – nu e vorba de nici o coincidenta miraculoasa. Nu ne-a pus Dumnezeu mana-n cap, nu va faceti iluzii. Mana-n cap ne-a pus-o tehnologia, noile tehnici de comunicare in masa. In rastimpul a doar catorva decenii, lumea a devenit in acelasi timp mai mica si mai rasfirata. Distantele s-au scurtat si prelungit prin acceasi apasare a unui buton. Ce-i drept, genocidul din Darfur ne este adus in casa “in direct”. In acelasi timp, insa, inundatiile din Botosani, pentru ardelean, intra in aceeasi categorie cu Darfurul: scuturi compatimitor din cap, plescai “ttt-ttt”, faci o donatie, si-ti vezi in continuare de-ale tale. Dupa 11 septembrie 2001, toti americanii care au filmat cele 100 si ceva de minute de groaza prin care a trecut New York-ul au declarat, fara exceptie, ca s-au simtit protejati de camera de filmat. Prin obiectiv, orice tragedie pare, automat, departe. E deja pe un ecran, care va sa zica nu ma afecteaza.
Va vine insa sau nu sa credeti, istoria nu se uita la televizor si nu calareste, cat e ziulica de lunga, internetul. “Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare”. Mai devreme mai degraba decat mai tarziu, istoria ne va intra si noua in casa, iar atunci nici un ecran de televizor sau de computer nu ne va impiedica sa-i simtim pe propria piele respiratia in ceafa. Pax romana a tinut vreo trei secole si s-a sfarsit cu o serie de dezastre. Dupa mai putin de un secol, pax americana nu pare nici ea sa se simta prea bine. Semnale in acest sens sunt destule: de la criza financiara, la cea a petrolului si de la escaladarea tensiunilor cu Rusia la cea a violentelor din Afganistan. (Pe margine isi fac incalzirea criza apei, incalzirea globala, virusul HN 151 si problema imigrantilor.) Nu e vorba de nici o viziune apocaliptica sau panicarda. Optimist cum sunt, sunt convins ca, intr-un fel sau altul, omenirea o va scoate, inca o data, la capat. Nu e nimic nou sub soare. Intre timp, insa, multi dintre noi vor musca zdravan din tarana.
In campania prezidentiala din SUA, dincolo de toate jocurile de artificii si porcii rujati, intrebarea fundamentala e cine poate fi mai competent pentru a face fata acestor provocari globale. Sunt luate serios in discutie atat experienta cat si personalitatea candidatilor. (Ca, la votul din noiembrie, aceste consideratii vor fi umbrite de altele, mai triviale, are mai putina importanta. Important e ca se pun intrebarile.) E normal, imi veti spune – doar SUA sunt, volens nolens, factorul nr. 1 de decizie la nivel planetar. In Romania, insa, ne putem permite sa ne vedem netulburati de-ale noastre. Odata intrati sub pulpana UE si NATO, ne simtim ocrotiti precum sub o closca bonoma, ce ne permite sa ne ciondanim pe ramele noastre, ignorand cu desavarsire provocarile viitoare, carora putin le pasa de dramoletele jucate pe scena politica interna. Avem trei doritori anuntati pentru fotoliul de premier, dar nici unul dintre ei, nici partidele care-i sustin (mai mult sau mai putin) si nici macar mass media nu a adresat intrebarea cheie: care dintre ei poate face fata mai bine, la o adica, unei crize cu Rusia, unui crah financiar la scara globala, s.a.m.d.? Care dintre partide are o agenda externa mai buna si lideri mai bine pregatiti pentru provocari de o asemenea amploare? Nu pentru Ilfov sau Ploiesti, ci pentru Rusia si crizele globale?
S-a vorbit ad nauseam despre combinatiile post-electorale, autostrazi, crese, pensionari sau IMM-uri, dar nimeni, niciodata nu a cutezat sa priveasca dincolo de batatura proprie, a politicii nationale, de parca istoria va continua sa ne dea tarcoale dar, speriata de closca UE si NATO, nu va indrazni in veacul vecilor sa ne intre tocmai noua in poiata. Uite noutatea: raportat la provocarile ce ne asteapta la o scara ce depaseste cu mult frontierele Romaniei, autostrazile, cresele, IMM-urile si pensionarii, dar si facturile de achitat, rata la banca sau cea a somajului ne vor aparea dintr-o data, intr-o noua lumina: simple piscaturi de tantar. Cand iti bate istoria cu pumnul in usa nu mai stai sa-ti aranjezi coafura.
Deocamdata, insa, continuam sa ne purtam si sa gandim precum o adunatura de boboci certandu-se pe o rama, sub privirile binevoitor-absente ale unei closti cu gandul deja in alta parte. Intotdeauna in alta parte.
Filed under: Uncategorized | 27 Comments
blog de om 
în timp ce te citeam, mi-am adus aminte că am văzut ceva documentar în care se spunea că în lume, în fiecare moment, sunt 40 de războaie de care nu știm. nu știu cum au ales ei cifra aia… le-or fi numărat, așa neștiute cum sunt? 😀
nu mă apuc să te laud (iar), că ți se urcă la cap. dar aș vrea să te întreb, după părere ta, care dintre politicienii noștri ar face față istoriei? nu doar dintre cei trei anunțați, ci din toți pe care îi știm. eu m-am tot gândit și n-am găsit.
ps: e editorialul pt money express sau pt coti?
🙂 pai, sa zicem, Mihai Razvan Ungureanu?:)
E inutil. Alunecăm încet în antiutopie. Cînd ai 5 variabile de care depinde reuşita, şi le temperezi pe toate, după eşec, constaţi că erau cel puţin 6. Niciun sistem complex, precum Omenirea, nu poate fi redresat, nici măcar prin unirea a mii de voinţe, atunci cînd intră în „regim tranzitoriu” (ca s-o spun eufemistic). Crizele majore le rezolvă selecţia naturală. Din păcate.
Fac adesea referire la secolul al XIV-lea european, atunci cînd sunt pus în faţa unui scenariu contemporan de catastrofă. Şi în secolul al XIV-lea oamenii s-au lovit cam de aceleaşi probleme. Percepeau Omenirea de atunci ca fiind pe marginea prăpastiei. Ciumă devastatoare, briganzi, revolte populare, războaie, anomie, criză religioasă simultan cu habotnicie de grup, migraţie în masă. După ce a plătit cu 1/3 din populaţie, cu schisme religioase, şi cu un al doilea val de vărsări de sînge în cele două secolele următoare, Europa s-a ridicat din nou.
SIE?? studii ebraice?? moldovean?? FOST ZIARIST??? ai înnebunit chiar de tot? :))))
no, nu zic că nu zici bine, dar parcă îi lipsește ceva. puțină carismă, să zicem. un je ne sais quoi. ceva să mă facă să îl urmez până la moarte… sau sunt eu prea romantică? 🙂
MRU e cu ceva probleme. Ar fi primul fost sef la un serviciu secret care s-ar implica si in politica la nivel inalt din Romania. Inteleg ca nu e niciodata prea tarziu, dar rationamentul meu ar fi ca sigur se formeaza o coalitie transpartinica – politicieni care isi vor proteja activele – impotriva acordarii unei pozitii destul de sus lui MRU. Cat despre ipoteza cu el premier, am mari dubii ca ar trebui luata in seama. Motivul ar fi cel de mai sus plus evidenta foame de functii din interiorul PD-L. Foamea asta…nu cred ca o mai poate ostoi cineva cu functii de esalonul 2 sau 3.
Foarte interesant editorialul, ca intotdeauna. Serios acum, unde a aparut ? 🙂
@marius: pai gand la gand cu bucurie!:) – cam asta sustineam si eu, dar cu alte cuvinte: sunt intr-atat de multi factori in ecuatie incat e, practic, inposibil de spus cu exactitate din ce parte va veni criza (daca va veni, totusi, e mai mult un „guts-feeling”) si, implicit, care ar fi posibilele masuri de prevenire… Intrebarea nu era daca poate fi prevenita, ci daca voi (tu) sunteti pregatiti (Prin Japonia, totusi, poate ca unda va fi mai usoara:)
@ licurici – ia mai uita-te o data la ce-ai scris singura (ai uitat fost ministru de externe) si p-orma imi spui daca sunt nebun:)
@ dani – da’ Magureanu ce-a facut, pacatele mele? 🙂 Besides, e plina lumea de exemple – vezi Israel chiar zilele astea, Putin, s.am.d…. In plus, eu nu spuneam ca neaparat va fi si uns premier, doar ca ar fi o alternativa (licurici ma intrebase)… Da’, ca veni vorba, in functie de rezultatele alegerilor, s-ar putea dovedi chiar singura alternativa acceptabila atat pentru PDL, cat si pentru PNL si Cotroceni… Cu esalonul doi din PDL, una e dorinta, alta putirinta:))
PS (Multzam pentru aprecieri – servim presa) Shhhh … (inca nu m-am lamurit daca e deontologic) N-a aparut inca, dar va aparea saptamana viitoare in Money Express…
PPS Da’ de scandalul sexual ce spuneti? Tare ma mananca degetele sa scriu ceva – mai cu seama ca e vorba (din nou) de lumea virtuala si de stergerea granitelor dintre public si privat… micile mele obsesii…
Obsesia retragerii în munţi o am demult. Însuşi faptul că locuiesc la altitudinea de 3 m sub nivelul mării, înconjurat de vulcani, pe un teren mîlos, peste niscai falii tectonice, mă face să fiu pregătit, cel puţin sufleteşte, pentru orice. 🙂
Japonia e mai ferită de migraţii, dar e doar 45% autosuficientă la alimente. Iar o penurie, de orice natură ar fi ea, duce instantaneu la mafiotizarea societăţii. Avantaje şi dezavantaje. Loc sigur nu există. Înafara a trei rucsaci de supravieţuire, agăţaţi în closetul de la parter, conţinînd, printre altele, şi un HDD cu memoria familiei, mare lucru nu e de pregătit. Cînd va veni „cataclisma”, cel mai util e să ai două rînduri de dinţi sănătoşi. Fie pentru a muşca mai bine, fie pentru a muşca ţărîna mai adînc.
…mai marius – tu imi pari din ce in ce mai precum (e ingaduita o astfel de scremere stilistica?) prietenul meu din copilarie – cel care m-a intovarasit si in jungla – Florin (Ovidiu) Chifor. Din ce in ce mai tare imi pare ca aveti acelasi fel de a gandi… Ma gandesc sincer sa va pun in legatura – pariez ca ati avea multe-multe de impartasit… Pentru ca eu si cu Florin suntem prieteni de atata amar de vreme, imi permit chiar sa-i impartasesc adresa de e-mail oviduchifor13@yahoo.com inainte de a-i cere permisiunea (i-o voi cere a posteriori:)
acum s-a intors de pe o platforma petroliera si-a dormit ca puiul in mijlocul unei furtuni 🙂
Pe de alta parte, dupa toate pregatirile pentru Amazon si toti banii cheltuiti, a ajuns cam … nepregatit – amanunte poate-ti da el:)
Gata, mulţumesc. Poţi şterge adresa.
Apropo de „nesimţirea” din timpul cataclismelor, la cutremurul din 1990 eram în „Falimentara”, cumpăram merinde pentru o excursie în Piatră. Ajunsesem la „mulgătoare”. Cînd să dau să plătesc, a început să se zguduie toată şandramaua. În cîteva secunde s-a golit magazinul de oameni. I-am zis caseriţei că dacă fuge şi ea, îi iau toţi banii. Am rămas numai noi doi. În jur, ploua cu borcane de mazăre.
Daca reuseste ce-a reusit si Magureanu, nu cred ca-l va tine minte vreun manual de istorie 🙂 Iar ce spuneam despre esaloanele 2 si 3 este ca probabil Basescu nu-si va dori sa puna un premier care ar rupe PD-L din interior. Mult mai degraba s-ar impune un guvern minoritar cu premier PD-L sau chiar un tehnocrat mai fidel asa. Eu chiar nu cred ca-si permite cineva sa-l suspende pe Basescu ca sa puna presedintele senatului sa aprobe noul Guvern. Ar fi chiar sinucidere pentru cei 2-3 politicieni in charge. Basescu ramane acoperit si de data asta 🙂
oare de ce crezi că le-am pus laolaltă și pe urmă te-am întrebat dacă ești nebun? ei, ei, cum nu te prinzi întotdeauna… dar, indiferent de cât de bine se potrivesc toate în cv-ul lui, mie nu-mi place omul. ceva nu pușcă acolo. și intuițiile mele nu mă prea înșeală, ca dovadă cațavencii. (nu înțelegeau ana și codruța de ce nu eram fan academia. mie mi se păreau ipocriți. și uite că, pe rând, se dovedește că sunt… ) 🙂
so, alt premier? :))
Laura: chestia cu catzavencii e ca si cu candidatzii la presedintie- stii ca nici unul nu e curat 100%, insa alegi raul cel mai mic.
@ marius – tare aia cu alimentara! Serios, nu te-ai gandit vreodata sa scrii – scris de scris?:)
@ Dani – mda.. Zici tu ceva… da’ my guts mizeaza tot pe MRU:)
@ licurici – la capitolul intuitii nu-s’ de ce, da’ as lasa-o mai moale:))
help!!! Nu mai pot scrie posturi noi ca mi-a disparut chestia aia cu scrie posturi” – de ce????
@ anamaria, primul meu rai – 🙂 ca de la american la american:)
Ti-a disparut butonul „Scrie”???
O fi un semn 🙂
Sorry, nu prea le am cu tehnica, pe bune. Mie inca nu mi-a disparut 🙂
Inchide si logheaza-te inca o data. Mai mult de atat, sincer, habar n-am.
Asta e o problema ce trebuie rezolvata cat mai curand posibil !!!
fumi: de ce s-o las? că doar te-am intuit bine. sau nu?
ana, eu m-am cam săturat de răul cel mai mic. mai bine nu aleg deloc. :))
“pregitit de criza”?
iti zic eu una mai grea si mai de baza: pregatit de viata? 🙂
referitor la “entropia” zilelor moderne incerc, de ceva vreme, o explicatie: “basic” (vorba ta) cauza ar fi viteza de propagare a informatiei si penetrarea tot mai universala a acesteia. just think about, nu detaliez aici. Mai repet, doar, un lucru stiut: daca nu esti bine “vaccinat”, informatia e un virus care te poate da gata in no time.
C.
..mai, tot nu-mi apare chestia aia cu „scrie si tu ceva”, asa ca momentan sunt blocat la a da raspunsuri – ceea ce, tanda pe manda, nici nu-i chiar atat de rau:) – toate pe lumea asta au un rost, chiar daca nu-l putem „rostui” din prima…
@ana-maria : nu prea mi-a folosit:) Imi amintesc din liceu: un tip care ulterior avea sa faca medicina, sa se casatoreasca, divorteze, sa se casatoreasca c-o tignaca spre oripilarea Bradului, s.a.m.d., era responsabil cu PTAP-ul (Pregatirea Pnetru Apararea Patriei, pentru aia mai tineri:). Il intreba driginta: „Xulescu, l-ai gasit pe tovarasul colonel Y care trebuie sa vina maine sa va faca pregatirea? ” Xulescu; „pai nu l-am prea gasit!”:)) De atunci tot stau si ma gandesc ce-o fi vrut sa zica:)
@ dani: i’m working on it!
@ licurici – ce bine n-intuim noi doi, parc-am fi unul singur, nu doi:) Honestly, alta idee de premier nu-mi vine pentru moment. Nu cresc nici napoleonii pe toate gardurile (iertat-mi fie comparatia proasta)
@ C. – aia cu „pregatit de viata” e buna, da’ adrisantul e gresit: de pe la 17 ani numa’ asta fac – ma pregatesc de viata si de moarte:) Parca ti-am mai zis: in anul intai de medicina (18 anisori si noua luni de armata in spate) fac un sondaj printre cadavre (la propriu, ca era in timpul „lucrarilor practice” de anatomie, cand oamenii se pozau cu, pardon, cadavre si bagau trandafiri in … ma-ntelegi…; si la figurat, ca rezultatul intrebarii „pentru ce traiesti?” a fost, in proprotie covarsitoare „nu stiu” + unul romantic („sa vina primavara”) si unul cinic („sa fac si eu niste bani”):)
Aia cu informatia tre’ gandita nitzel mai mult si formulata ceva mai destept – ca merita.
în panoul de control ai două locuri unde poți scrie. primul e in stânga sus, lângă administrează, și cel de-al doilea e ceva mai jos, pe banda albastră, pe dreapta. se numește scrie un nou articol. e lângă scrie o nouă pagină. nu le vezi pe niciunul?
Incearca sa dai edit la un articol si te duce in Panoul de control. De acolo ar trebui sa-ti fie mai usor sa te descurci, I suppose. Good Luck & Godspeed
exact, iar urechea pe care s-au culcat oamenii este la rândul ei culcată pe câte o balustradă de scară rulantă la mall…
Un om dorea să se pregătească de moarte. Auzise că moartea e dureroasă. Ce s-a gîndit? Să-şi provoace zilnic cîte o mică rană, ca să se obişnuiască cu durerea. Ici un buric de deget tăiat, colo o înţepătură între coaste… Cînd veni şi clipa morţii, omul nostru exclamă surprins: „Toată viaţa m-am pregătit, dar n-am ştiut că moartea doare aşa de tare!”
sincer nu stiu daca avem vreo alternativa cat de cat ok. eu unul nu am incredere in nici unul din politicienii romani. si daca as avea in vreunul nu stiu daca mi-as face sperante ca va reusi ceva