experiment – shared blog:)
…postarea asta apare si pe celalalt blog, amazonian. Locul firesc i-ar fi fost aici, dar ideea mi-a venit „acolo” (aici lumea e mai mult decat decenta, fara exceptii). Si-atunci, ca sa-mpac si capra si varza, sa „fac dreptate” ambelor bloguri, m-am decis sa postez si-si.
…sunt incepator la comunicarile astea „virtuale” asa ca fac o paranteza in povestea cu Amazonul pentru a va adresa o intrebare ce ma framanta de cateva zile: de ce se injura oamenii pe forumuri?
Subiectul mi se pare interesant, dat fiind ca nu e vorba de simple rabufniri verbale – te stropeste unul cu masina si scapi o injuratura de mama printre dinti, iti prinzi degetele la usa si marai un „spuma marilor” sau ceva mai picant, s.a.m.d. Nu. E vorba de SCRIS! Or, scrisul presupune prin definitie un anumit ragaz pentru gandire, oricat de scurt va fi fiind acela.
(NOTA: NU ma refer la cei care ma injura pe mine – asta e un fenomen particular, fara prea mare relevanta, ci la oamenii care se injura intre ei cu sete, cu ura, cu satisfactie.)
Cu titlu provizoriu, avansez cateva ipoteze: (1) comunicarea via internet a devenit atat de comuna, incat a inlocuit, de facto, comunicarea verbala si-atunci oamenii astia injura in scris cum ar fi facut-o si daca s-ar fi ciocnit intamplator pe strada. Altfel spus, scrisul virtual nu mai produce „ragazul de gandire” mentionat anterior.
(2) e vorba de anonimitatea ne-anonima. Un nick-name (parca asa-i spune) in spatiul virtual iti confera o identitate dar, in acelasi timp, ti-o protejeaza pe cea din lumea reala – ca, cine stie?, poate chiar te ciocnesti intamplator pe strada cu cel pe care tocmai l-ai injurat… sau ti-e sef:)
Daca-i asa, atunci injuratura pe forum e ca fluieratura dupa femei cand esti in uniforma – cred ca oricine a facut armata a constatat o schimbare de comportament: soldatul se comporta diferit daca e in uniforma (si in formatie!) – fluiera femeile, injura la fiecare trei vorbe, e badaran cu metoda – decat daca e in permisie, singur, si imbracat in haine civile. Nu stiu daca haina-l face pe om, dar pe soldat il face cu siguranta.
Se exclud (1) si (2) reciproc? Nu cred…
(3) In fine, dar nu in cele din urma, oamenii se injura pentru ca isi transporta in spatiul virtual nevrozele pe care le incearca in viata de zi cu zi – e o forma de defulare… Cum multe „vedete” de televiziune si-au construit reputatia comportandu-se in spatiul public precum in cel privat, fara a incerca sa-si controleze spusa, scobitul in nas, ragaitul in direct, etc… injuratura pe forum e o alta incercare de a te „comporta natural” in spatiul public. Noroc ca nu-ti poti satisface si nevoile tot virtual:)
pareri?
Filed under: Uncategorized | 15 Comments
blog de om 
Cred că fenomenul de ferentarizare, via anonimizarea urbană, a ţăranului stivuit la oraş, se regăseşte şi pe net. Cu deosebirea că pînă şi orăşenii sadea, odată anonimizaţi global, suferă acelaşi gen de degradare. Sigur, e ceva marginal, dar supărător prin omniprezenţa sa. Ştim acum că netul e ceva global, dar nu este sigur un sat global. Seamănă mai degrabă cu o metropolă sud-americană multilateral dezvoltată.
Observaţia legată de timpul de răspuns, aproape oral de scurt, merită gîndită niţel. Acum nu-mi vine nicio idee.
pentru că nu au alte argumente pe care să le aducă în conversație, pentru că așa se simt mai ”bărbați”, pentru că le displace personajul pe blogul căruia se află, dar țin morțiș să-i arate asta, și mai ales pentru că au cam dispărut cei 7 ani de acasă.
dar nu numai pe blog se înjură oameni. se înjură și pe mess și și pe sms, iar la ăsta din urmă e și mai ciudat pentru că pe telefon scrii mult mai greu ca la o tastatură de calculator. cum ar veni, ai avea mai mult timp să te gândești să nu o faci. dar degeaba…
@ marius – anonimizati sau anomizati? Inclin spre ultima varianta… (Desi, daca stau sa ma gandesc, combinatia dintre frica de anonimitate (Anthony Quinn scria in autobiografia lui – Lupta cu Ingerul – ca pe la 20 de ani era gata sa ucida doar pentru a ajunge „in ziar”) si anomie… De rumegat… Ideea cu satul global (i.e., internetul” si fenomenul de „tarasonizare” e super!!! Pot s-o folosesc?:)
@ licurici – da’ femeile care-njura si se-njura? (ce-i drept, numarul lor e semnficativ mai redus – de discutat si asta – daca, la scara numerelor mari, e vorba de mai putine femei care ‘stau’ pe forum/blog, stau pe forumuri mai „spalate” (de ce?) sau, pur si simplu au mai mult bun simtz. Si, ca veni vorba, e de psihanalizat cum ai asumat, automat, ca e vorba de barbati, desi te referi la „oameni” – who’s the sexist here?:))
Aia cu mess si sms – exista asa ceva? n-am experimentat! – acolo stii cu cine vorbesti! e, intr-un fel, o injuratura fata catre fata… Oamenii aia tre’ ca se displac teribil din moment ce stau sa apese pe tatstatura unui telefon nu-s’ cate cuvinte (D., care-i in State, m-a omorat cu mesajele alea pe telefon si s-a mirat de ce nu-i pot raspunde – de-abia am invatzat cum se citesc ultima data cand am fost in tara!!!:)
Merg acu’ dincolo, sa vad cum ma descurc – atmosfera de-acolo incepe sa-mi scape de sub control si sunt curios daca-i pot „imblanzi”… E, intr-adevar, un experiment, asta…:)
nu e vorba de sexism. chiar am stat și m-am gândit dacă să scriu în paranteză că am observat că sunt preponderent bărbați cei care înjură, dar am renunțat pt că am zis că dacă am observat eu asta, ai observat și tu. evident că sunt femei care înjură (chiar eu am una pe blog care, din când în când, vine și mă face ba proastă, ba curvă. nu știu cine e, dar zice că mă cunoaște foarte bine. și cică și pe tine :))) ). femei de tipul ăsta, însă, sunt excepție. înclin să cred că e vorba de mai mult bun simț în cazul sexului ”slab”.
oricum, experimentul tău cu două bloguri, unul de serviciu și unul de casă, e interesant. ai să vezi că pe ăla de job or să te și or să se înjure mai mulți decât aici. acolo se vor simți îndreptățiți și liberi să o facă, aici se vor simți jenați pt că e ca și cum te-ar înjura acasă la tine. le e mai greu să treacă pragul ăsta.
da’ spune tu dacă forma asta de comunicare, blogul, nu a fost parcă creată special pt tine? te simți ca gâsca pe apă, nu? :))))
@ licurici – ti-as spune mai multe, da’ are si sufrageria aia (ca de hol am „uitat” de mult) peretzii ei…:)
– da’ ca sa nu uit pana intru-n subiect: cine-i persoana? cine?:) (interes pentru natura umana, si-atata tot, de buna seama:)
Inapoi la subiect si la oile noastre: si eu cred ca e vorba – la scara numerelor mari, cel putin, de bun simt – da’ de ce? nature or nurture, cum ar zice astia? Chit ca nu0mi plac raspunsurile-n gri, inclin sa cred ca, in cazul asta, e vorba de ‘nurture’ pe un fundal de ‘nature’ – si tocmai de aceea daca intinzi prea mult coarda intr-o directie contrara risti sa te plezneasca peste ochi… Are si nurture limitele ei (lui?)…
Asta cu blogul de serviciu si unul de casa mi-a placut cel mai mult! NU m-am gandit niciodata sa le definesc „diferentierea” – nici n-am prea avut cand – si am fost si bolnav:) – si, daca stau sa ma gandesc, nu respecta „realitatea” – cel de pe Cotidianul nu-i ” de serviciu” – vroiam, our si simplu sa am un blog unde sa pot sa-mi oranduiesc ideile si trairile de pe Amazon si sa pot pune poze/filme fara a avea a le repeta fiecarui cunoscut in parte – si uite ce-a iesit! pe asta mi l-ati facut voi – iar eu am slabiciunea – daca slabicune o fi – sa ma las dus de val atunci cand vine… Zicea Don Fernando: cand bate vantul aventurii trebuie sa-i asculti chemarea… asa am ajuns si-n Amazon…
da’ mi-a placut – cut to the chase, cu o dexteritate a bisturiului de care numai femeile sunt in stare, chiar si atunci cand taie gresit:)
…tocmai de aia m-am gandit ca as putea impinge experimentul ceva mai departe, deschizand „portile”, „ecluza” dintre blogul asta si celalalt. Teoretic ar fi o prostie, stiu. Da’ ma „gadila”, pentru ca e o provocare de genul „why not?’- acu’ mai tre sa vad cine ma „gadila” si, mai ales, de unde: de la „stanga” sau de la „dreapta”? De sus sau de jos? In Antigona lui Sofocles zeii trimit mixed signals – asa si aici.
…acu-mi pica fisa – mai bine mai tarziu – daca deschid ecluza dintre cele doua bloguri, repet la o scara mai mica ecluza societatii civile – deschid si eu, in spatiul virtual, bariera dintre blogul-public-privat si blogul public-public – e aici o miscare aproape irepresibil hegeliana:)
Floricele pe campii…
Hai sa dau un exemplu aplicat: cind ii vine cuiva normal sa injure , sa arunce injurii, sa-si bage picioarele? Citesc o stire mica in Cotidianul: doamna Doina Cornea e internata; accident vascular .Ma pune dracul sa citesc comentariile si la urma un idiot scrie : cind era mai bolnava Doina Cornea in 2000 cind impreuna cu Blandiana ne indemna sa-l votam pe criminalul Iliescu , sau acum ? Pai sa nu-ti vina sa-l trimiti la mama lui ? Acuma, am urmatoarele explcatii : tipul e unul din cei care in 90 a cumparat toate adevarurile din „Adevarul „, deci e stupid.Tipul e un fost, caruia nu-i ajunge cit rau a semanat pina in 89 si dupa si mai are nevoie sa-ti sublinieza apartenta, deci e ticalos .Tipul n-a inteles nimic din ce s-a intimplat in jurul lui si atitudinea Doamnelor chiar l-a uimit in 2000; deci e ignorant .Oricare ar fi varianta , oare de ce simte nevoia sa si-o exprime chiar in momentul acesta ? Sa fie vorba de frumusetile insondabile ale sufletului omenesc?
:))) nu știu cine e pt că scrie – cum altfel??? – sub pseudonim. dar IP-ul îi bate undeva în spațiul german. iar cum acolo nu cunosc pe nimeni, am o mare dilemă :)))
inițial am scris blog de bar, pt că eu pe ăla de pe cotidianul, din cauza înjurăturilor, îl văd așa, ca un fel de bar în care e plin de oameni recalcitranți pe care, dacă îi atingi din greșeală, sar iute la bătaie. dar pe urmă am corect ”de serviciu”, pentru că a fost creat în urma unei relații de job și e, oarecum, o obligație profesională să-l întreții. acum tu ia-l cum vrei, dar e foarte clar că sunt diferite. 🙂
și eu nu aș risca să deschid porțile. asta e ceea ce NU aș face eu pe blog. nu aș amesteca una cu alta pt că va fi greu de gestionat. deși, pe de altă parte, cred că nu se vor amesteca ei chiar dacă tu ai vrea. aia de la ziar nu se vor înghesui aici, iar noi în mod sigur nu vom migra încolo. no, acum să te văd cum explici asta. :)))
OK, Aline. Sunt de acord cu anomizarea în locul anonimizării. Să vedem cauzele ei. Dar înainte, o obsevaţie asupra metodei de cercetare.
Îţi admir curajul de a deschide simultan cele două porţi ale ecluzei, însă puţină reologie nu strică. Amestecarea apelor e evidentă. Licurici a intuit-o bine. Ce obţii dacă deschizi pe rînd numai una din porţi? Depinde încotro te-ndrepţi. De vei merge spre „izvoarele cunoaşterii”, poarta dinspre estuar e bine s-o ţii închisă. Şi viceversa, de vei merge spre „oceanul cunoaşterii”. Deschizîndu-le pe ambele, va trebui, fie să mergi în răspărul apei, fie să te lovească periodic cîte un pororocca. Un consum suplimentar de energie, în orice sens ai lua-o. Acuma, odată deschise ambele porţi, nu-ţi rămîne decît să te rogi la sfîntul Reynolds*) să-ţi dea o curgere cît de cît laminară, pentru că, altminteri, hm!, amestecarea apelor – bucuria somonilor.
Să vedem acum cum putem interpreta culoarea limbajului la somonul majoritar. Cred că, pentru apropierea de adevăr, în observaţia Fumurescu asupra înjurăturii în baza 2, trebuie să dezgolim înjurătura de coordonatele ei, orale şi spaţio-temporale. Ce rămîne?
Ura de sine. Am motive să cred că ura de sine e forţa motrice în teleportarea înjurăturii. Ura e atemporală. Aceeaşi ură de sine ce face să nu te mai recunoşti în semenul tău, cu atît mai mult, cu cît, nici măcar nu eşti obligat să-i vezi faţa. Aceeaşi ură de sine ce degradează closetele publice, ce te şmenuieşte, ce te stropeşte din Lamborghini. Ce altceva poate uni acţiuni atît de diferite ca timp de preparare şi ca instrumentar, dacă nu ura de sine? Poate numai temeinice studii de caz pe imprecatori profesionişti să-mi (in)valideze ipoteza.
–––––-
*) Criteriul Reynolds (adimensional) este o formulă determinată empiric, ce prezice felul de curgere a unui fluid (laminară, intermediară sau turbulentă) în funcţie de: densitate, vîscozitatea dinamică, diametrul echivalent al secţiunii de curgere şi viteza fluidului.
@ monica – ba sa-ti vina!:) Nimeni nu zice sa nu-ti vina: o injuratura suculenta la vremea ei face cat zece femei! (n-am gasit alta rima:) Dupa cum spuneam, problema nu un „spuma marilor” strecurat printre dinti ci ura asta distructiva, de dragul urii, so to speak – pe asta n-o prea pot pricepe…
@ licurici – si-atunci de unde stii ca ma stie?!? „De bar” e, intr-un fel, si mai potrivit. Gandeste-te ce amuzant e sa intri intr-un saloon plin de rednecks, cu o carte la subsioara (da’ nu Biblia- cu asta-s obisnuiti, sa zicem Platon) si sa incepi sa le explici Lysis sau Despre Prietenie, replicand politicos si pedant la fiecare injuratura…. oamenii aia vor avea N-400 in serie! (pentru necunoscatori, N-400 e unda aia care apare pe encefalograma cand omul e confruntat cu ceva ce nu make sense, gen Sfanta Treime sau intrebari Zen de tipul ” ce sunte se aude cand aplauzi cu o sigura palma”? – pun pariu ca Marius ne poate spune mai multe:) Din cate vad pana acum, se pare ca experimentul da roade – discutiile de bar au redevenit civilizate:)
Cat despre non-migrarea – esti elitista ca si Obama, ai?:)
@ Marius – Permission sa fiu sincer? Ce obsesii ai pacatelor de incerci sa le aduci pe toate in registru stiintific?:) Mai folosesc si eu paralele sau metafore din astea la rastimpuri, dar in cazul tau e un patern – cred ca inca iti pare rau c-ai renuntat la cariera stiintifica dar nu vrei sa recunosti – am nimerit-o cu psihanaliza asta de doi bani si-un pic? (nu mi-o lua, rogu-te, in nume de rau)
On the bright side, tre; sa admit ca aceasta perspectiva iti ingaduie uneori imagini de-a dreptul poetice – gen „somonul majoritar” – pot, la o adica, folosi imaginea asta? (a propos, nu mi-ai raspuns nici la cealalta cerere de copyright cu „taranii din satu; global”
De acord cu ura de sine – btw – ai citit Liiceanu – „Despre Ura”?
Aline, mulţumesc pentru atenţie. Iartă-mă pentru stilul paraboloid-pildos. E doar un joc pentru mărirea turgescenţei cerebrale. Altfel, ai ghicit, de puţine lucruri ne-am lipsi bucuroşi dacă n-am şti că vin alţii să le culeagă. Despre copyright, ca să nu ne mai pierdem în clauze, dacă nu răspund e semn al acordului tacit. Cînd găseşti ceva util în balzaconiile mele, e suficient s-ţi manifeşti intenţia că îl vei folosi şi la alte reţete. Japonezii spun simplu, itadaku (un fel de bogdaproste) şi astfel se înţelege că vorba/idiomul cu pricina e pe cale de a intra în circulaţia publică. N-am citit Despre ură, dar l-am ascultat uneori pe autor.
itadaku:)
a scris ea mai demult, într-un comentariu, că te știe. da’ curios mai ești!! era vorba despre faptul că m-a înjurat, nu că te cunoaște pe tine, ai uitat!?! :)))
mai elitist ești tu că te-ai gândit înaintea mea că aici ar fi elitele. eu mă refeream doar la prieteni :)))
apropo de N400. a scris odată stanca un editorial pornind de la asta. fain text. cred că îl mai găsești în arhiva de la vechiul clujeanul.
Despre comentarii bune, proaste si „alte conceptii”
Ok, sunt enervanti cei care comenteaza aiurea (articolul din dilema e destul de cuprinzator in enumerarea lor) dar comentariul mai are o functie, una utila: sanctionarea prostiilor pe care ziaristii le scriu iar publisherii le… publica, cu toate panzele sus. Un articol din ziua cu titlul „la 2000 de kilometri dincolo de polul nord s-a format o noua gaura neagra” este textbook al prostiei de genul despre care vorbesc: articolul stiintific preluat din zbor si dupa ureche, de obicei fara citarea sursei (surselor) tradus si editat neglijent si aruncat rapid in pagina. O fi Google mana cereasca pentru ziarist, dar pentru omul prost (incult, ignorant, fara bun simt etc.) tot degeaba! Un (alt) exemplu: un ziarist scria in RL un articol despre un accident (sau incident, nu mai tin minte) aviatic in Ro, in care era implicat un avion de acrobatie (tip Extra). La final, omul pune o caseta tehnica despre avion (altfel foarte buna initiativa!) unde zicea ceva de genul (ordinul de marime conteaza): EXTRA 300 S caracteristici anvergura aripilor 3.5 ft, greutate 20.2 lbs, suprafata aripilor 60 sqinch si asa mai departe! Nici unul dintre cei care au scris si publicat articolul nu a sesizat ceva in neregula, eu cred ca cel mai probabil omul a dat un search rapid pe net si a dat de un… aeromodel. Unitatile de masura imperiale or fi o scuza, dar destul de subtire. (Apropos, despre avioane, stiai ca un avion e tip F16 „prinde peste 2000 kilometri pe ora”? – ei afla de la realitatea tv! as mai adauga ca bugatti veyron „baga 400 km/h” iar suzuki hayabusa „are pe ceas peste 300 km/h”!)
daca in print mai exista corectura de tip clasic (inca…), in online e jaaaale! clujeanul.ro, de ex, exceleaza in enormitati „stiintifice” care intra cu viteza luminii (= 24 km/h op.cit.) in paginile virtuale (din pacate au si o inclinatie spre asemenea articole).In audiovizual exista un cna care, cat-de-cat, ii mai tempereaza pe exaltati, in rest… numai comentariul te mai salveaza!
Problema e insa ca spre deosebire de „blog”, in cazul unei institutii media ignorantza e toxica, pentru ca se propaga sub umbrela unui banuit „profesionalism”. Poate chiar sunt cititori care cred „minunatiile” rezultate din lipsa de documentare, greseli de traducere si carente mari de cultura si bun simt, poate ca sunt chiar oameni care sunt gata sa isi puna banii la un pariu pe asemenea „informatii”!…
corectura: nu gaura neagra se formase, ci „gaura in stratul de ozon”, scuze! Oricum, sensul ramane, enormitatile (in lant) sunt pana la cuvantul „gaura” :-))