NOTA: Scrisoarea a fost trimisa vineri, 15 iulie, atat rectorilor marilor universitati din Romania cat si Ministrului Educatiei, dar, pana la aceasta ora, singurul rector care a raspuns si si-a exprimat sustinerea este Daniel David (Universitatea Babes-Boylai). Iar asta in conditiile in care Ministerul Educatiei a lansat in dezbatere publica proiectul de modificare a Legilor invatamantului preuniversitar si universitar. Si tacerea e un raspuns.

Plagiatul la români: Îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației

Ca profesori și cercetători la universități și institute de specialitate din America de Nord și Europa Occidentală alături de colegi din România, urmărim cu maximă îngrijorare și crescândă dezamăgire atât imixtiunea agresivă a politicului în etica academică prin recenta protecție legală a plagiatului și plagiatorilor, cât și, cu notabile excepții, absența unor reacții din partea celor direct afectați – Ministerul Educației și universitaățile românești. Fenomenul este periculos pentru că afectează întregul sistem educațional și, implicit, întreaga societate românească.

Pe termen scurt, victimele din prima linie sunt universitarii români cinstiți care încearcă să își publice lucrările în revistele academice și editurile științifice recunoscute internațional. În ultima vreme, România și-a dobândit în Occident reputația defel măgulitoare de țara în care plagiatul e protejat de către stat, așa că cercetările lor sunt percepute aproape automat, ca suspecte. Este nedrept pentru cei direct afectați și este nedrept pentru întreaga societate.

Când nu ignoră complet fenomenul, atenția publică se focalizează aproape exclusiv pe cazurile de plagiat ale persoanelor cu mare vizibilitate și funcții publice – premieri, miniștri, magistrați, etc – și doar pe lucrările de doctorat. Această tendință este parțial de înțeles, dar presupune totodată că alte cazuri de plagiat, ale unor nume mai puțin cunoscute, multe din universități, sunt trecute cu vederea. De asemenea, cazuri evidente de plagiat în reviste științifice, cărți sau capitole de carte sunt ignorate, deși sunt la fel de scandaloase precum cele din lucrările de doctorat.

Pentru asanarea acestei mlaștini etice credem că este nevoie de o abordare complexă, care să includă o componentă preventivă și una reparativă, cu soluții implementabile pe termen scurt, dar și cu schimbări structurale pe termen lung. În cele ce urmează oferim doar câteva sugestii și exemple pentru a porni o mult-prea-necesară conversație.

Bunăoară, o abordare preventivă ușor de implementat pe termen scurt ar putea presupune ca toate universitățile românești să-și încurajeze și, evident, ajute studenții doctoranzi să își ia în co-tutelă îndrumători de doctorat de la universități din străinătate, cum unele universități au început deja să facă, deși mai degrabă sporadic. În afara faptului că doctoranzii ar beneficia de pe urma unui nou nivel de expertiză, un doctorat în co-tutelă ar încuraja o muncă de cercetare corectă și o calitate mai bună a tezei. Pe termen lung, universitățile care vor implementa într-un mod sistematic această strategie vor avea doar de profitat de pe urma unei bune reputații atât la nivel național cât și internațional.

În ceea ce privește abordarea reparativă, ce presupune penalizarea, într-un fel sau altul, a cazurilor de plagiat deja dovedite, o soluție pe termen scurt ar putea-o reprezenta pur și simplu reacția publică a universităților românești în toate cazurile de abdicare flagrantă de la standardele eticii universitare. Chiar dacă momentan universitățile românești nu pot anula doctoratele plagiate, protejate prin lege (!), ele pot în continuare penaliza toate cazurile de plagiat din revistele științifice, cărți, sau capitole de carte, refuzând sau anulând publicarea lucrărilor plagiate, mergând pana la desfacerea contractului de muncă. a celor prinși în flagrant delict. O asemenea atitudine publică de toleranță zero venită din partea mai multor universități ar trimite un mesaj puternic cu reverberații care ar depăși sfera universitară. De exemplu, Colegiul Noua Europă sau Editura Universității București au recunoscut deja cazuri de plagiat din lucrarile publicate sub egida lor și le-au eliminat imediat, anunțând public și motivul. Pentru revistele științifice și editurile din România, o asemenea atitudine nu poate decât să le sporească prestigiul și, implicit pe termen lung, calitatea lucrărilor publicate.

De bună seamă, soluția structurală, pe termen lung, nu poate fi obținută decât prin modificarea legislației, dar acest lucru nu e posibil decât în condițiile în care universitățile, revistele științifice și editurile românești vor reuși să creeze un val de indignare în opinia publică împotriva legilor și practicilor din ziua de azi. Credem că doar presiunea crescândă venită din partea opiniei publice îi poate convinge pe politicieni să renunțe la acest sistem profund corupt, adoptând o nouă legislație, atât de necesară pentru însănătoșirea vieții universitare dar și a întregii societăți românești.

Schimbarea opiniei publice, crucială pentru schimbările pe termen lung, nu se poate face nici cu atitudini defetiste, gen “e o cauză pierdută” și nici cu “eroisme de culise”. Îi invităm pe toți cei care cred în principiile și ideile de mai sus să ni se alăture public, semnând alături de noi această scrisoare, utilizând link-ul de mai jos.

Da CLICK mai jos

Suporteri Anti-Plagiat

Cine A Mai Semnat

Anna Abalkina, Research Fellow, Freie Universität Berlin, Germany

John Arblaster, Assistant Professor of the History of Spirituality in the Low Countries, Ruusbroec Institute, University of Antwerp, Belgium

Monica Brinzei, Research Director, Deputy Director of IRHT, CNRS, France

Monica Ciobanu, Professor of Criminal Justice, SUNY Plattsburgh, USA

Roland Clark, Reader in Modern European History, Department of History, University of Liverpool, UK

Michael V. Dougherty, Professor of Philosophy, Ohio Dominican University, USA

Dragos Duicu, Maître de conférences, Faculté de Philosophie, Institut Catholique de Toulouse, France

Russell L. Friedman, Professor, Institute of Philosophy, KU Leuven, Belgium

Alin Fumurescu, Associate Professor, Department of Political Science, University of Houston, Fellow Murphy Institute, USA

Ana Fumurescu, Researcher, Department of History, University of Pittsburgh, USA

Guy Guldentops, Researcher, University of Cologne, Germany

Pernille Harsting, formerly Associate Professor of Rhetoric, Örebro University, Sweden

Rudolf B. Hein, Professor of Moral Theology, PTH Münster, Germany

Tincuta Heinzel, Senior Lecturer, School of Design and Creative Arts, Loughborough University, UK

Joshua P. Hochschild, Professor of Philosophy, Mount St. Mary’s University, Maryland, USA

Robert T. Ives, Associate Professor of Special Education, founder of the “Research in Romania” program, University of Nevada, Reno, USA

Andrei Manolescu, Professor, Department of Engineering, Reykjavik University, Iceland

Gheorghe Pașcalău, Postdoctoral Researcher, Institute of Philosophy, KU Leuven, Belgium

Jenny Pelletier, Postdoctoral Researcher, Department of Philosophy, Linguistics and Theory of Science, University of Gothenburg, Sweden

Martin Pickavé, Professor, Department of Philosophy, University of Toronto, Canada

Giorgio Pini, Professor, Philosophy Department, Fordham University, USA

Mihail Popescu, Professor of Medical Informatics, University of Missouri, Columbia, USA

Chris Schabel, Professor, University of Cyprus/CNRS-Paris, Cyprus/France

Anna Marisa Schoen, Postdoctoral Fellow, Department of Political Science, Duke University, USA

Claudia Serban, Maître de conférences, Department of Philosophy, Université Toulouse Jean Jaurès, France

Carlos Steel, Professor Emeritus, Institute of Philosophy, KU Leuven, Belgium

Catalin Stefanescu, Professorial Lecturer, Department of Finance and Real Estate, Kogod School of Business, American University, USA

Irina Stefanescu, Principal Economist at the Federal Reserve Board, Washington D.C., USA

Tudor D. Stanescu, Professor, Department of Physics and Astronomy, University of West Virginia, USA

Mark Thakkar, Honorary Research Fellow, University of St Andrews, UK

Anya Topolski, Associate Professor in Ethics and Political Philosophy, Radboud University, The Netherlands

Anca Vasiliu, Directrice de recherche, CNRS/Université de Sorbonne, France

Debora Weber-Wulff, Professor, University of Applied Sciences HTW Berlin, Germany

English version

Romanian Plagiarism: Concerns and Proposals

Open Letter Addressed to all Romanian Universities and to the Minister of Education

As professors and researchers at various universities and scholarly institutions in North America and Western Europe, we observe with deep concern and increasing disappointment both the aggressive intervention of politics into academic ethics through the newly implemented legal protection of plagiarism and plagiarists, and, with a few notable exceptions, the absence of any reaction from those directly affected by the current state of things – the Minister of Education and Romanian universities. This is a dangerous phenomenon that is detrimental to the entire educational system and, in consequence, to the entire Romanian society.

In the short term, the principal victims are those honest Romanian scholars who attempt to publish their work in internationally recognized academic journals and with internationally recognized publishers. Lately, Romania has acquired the undesirable reputation of a country in which plagiarism is protected by the state and, as such, therefore the research of Romanian academics is ignored almost by default, as inherently suspicious. This situation is unfair to honest scholars, and it is unfair for the whole of society.

When public opinion does not entirely ignore the phenomenon, its attention is focused almost exclusively on the cases of plagiarism involving public figures in office – prime ministers, cabinet ministers, members of the judiciary – and only on doctoral dissertations. This to a certain extent is understandable, but it means that lesser-known names, in particular from Romanian universities, fall under the radar. It also means that other blatant cases of plagiarism in academic journals, monographs, and book chapters are mostly ignored, even though they are equally outrageous.

We believe that draining this ethical swamp requires a multi-faceted approach, with a preemptive and a reparatory component, as well as short-term and long-term solutions. What follows are just a few suggestions and examples, intended as a starting point to a much-needed conversation.

For example, a preemptive approach easy to implement in short term could be for all major universities to encourage and assist their doctoral students to have as co-advisor a reputed foreign scholar, as some Romanian universities have just started doing, although mostly sporadically. Besides benefitting from a new level of expertise, such practice would encourage honest research endeavors and would ensure a higher quality of academic work. In the long run, the universities systematically implementing this strategy will benefit from their increased reputation, both nationally and internationally.

As for the reparative approach, which presupposes some form of penalty in case of proven cases of plagiarism, a short-term solution could entail, at its most basic, a public-facing reaction from the Romanian universities in all cases of blatant departure from the standards of academic ethics. Even as of now the Romanian universities cannot nullify plagiarized doctoral dissertations, which are legally protected (!), they still have the ability to penalize all other cases of plagiarism in academic journals, monographs, and book chapters, refusing or cancelling publication of such plagiarized works and firing or breaking contracts with those guilty of plagiarism. A public policy of zero-tolerance would send a powerful message that would echo beyond the academic world. For example, the New Europe College and Bucharest University Press have already acknowledged cases of plagiarism in their published works and retracted them, publicly announcing the reason. For all Romanian academic journals and publishing houses such an attitude can only enhance their reputation and, implicitly in the long run, the quality of their publications.

Needless to say, the long-term structural solution can only be reached by modifying the legislation, which will be possible only if universities, academic journals, and publishing houses would succeed in stirring up a wave of public indignation against the current laws and practices. We believe that only the strong pressure from public opinion could persuade Romanian politicians to renounce this deeply corrupted system, and to vote for a new legislation, so necessary for the healing not only of academic life but of the whole of Romanian society.

A change of public opinion, crucial for all long-term changes, will be accomplished neither with a defeatist ‘this-is-a-lost-cause’ attitude, nor with behind-the-scenes heroisms. We invite all who believe in the principles and ideas enumerated above to publicly join us by co-signing this letter, using the link below.

CLICK BELOW

Anti-Plagiarism Supporters

Others Who’ve Signed

P.S. Textul a aparut si pe contributors.ro; http://www.dilemaveche.ro; pressone.ro; edupedu.ro; carfia.unibuc.ro