… mai intai, sa ne crucim! Pe urma, sa ne crape obrazul romanesc de rusine.
… pentru ca ma alint cu gandul ca, macar in unele privinte, sunt un om normal, cu reactii normale. Iar omul normal, citind articolul Emiliei Sercan in PressOne (https://pressone.ro/opera-stiintifica-la-secret-ce-are-de-ascuns-ministrul-sorin-cimpeanu), nu poate avea decat aceste reactii, in aceasta succesiune. Mai intai te crucesti. E o reactie fireasca atunci cand esti pus in fata unui fenomen care depaseste puterea omeneasca de intelegere, fie in bine (un nebun intru Hristos merge, bunaoara, cu nonsalanta, pe apa) sau in rau (Caligula isi face calul senator, un porc imbracat la costum incepe sa iti dea, rastit, ordine). In ambele cazuri ramai cu gura cascata, gandirea iti paralizeaza, si-atunci iti faci, din reflex, cruce, ca singura modalitate rapida de a gestiona de-ne-intelesul, de-ne-cuprinsul: „Mare e Dumnezeu!” – cand nebunul merge pe apa – sau „Ptiu, drace!” – cand porcul imbracat la costum incepe sa iti dea, rastit, ordine.
Sau cand afli ca Sorin Campeanu, ministrul Educatiei, membru in trei academii, presedinte suspendat al Consiliului National al Rectorilor, indrumator de doctorate, s.a.m.d. scrie in CV ca a publicat 18 carti/capitole de carte/manuale si 112 articole stiintifice dar refuza sa … publice titlurile publicatiilor (sic)! Titlurile! Publicatiilor! Din propriul CV! Aberatiile nu se opresc insa aici. Porcul nu doar e imbracat la costum, dar iti da si ordine! Si inca pe un ton rastit! Rectorul interimar al USAMV, cel care ii tine cald fotoliul ministrului, refuza si el sa faca publice titlurile publicatiilor! Motivatia Departamentului Juridic (!!!): „informațiile solicitate nu fac parte din categoria informațiilor de interes public” si „informațiile solicitate de dumneavoastră conțin date cu caracter personal”!!! Ca doar e lucru bine stiut: Orice carte sau articol, contine obligatoriu fisa medicala a pacientului, adresa de acasa, conturile bancare cu parolele aferente, basca vreo cateva poze compromitoare din viata intima a autorului – altminteri nu poti publica nici macar o poezie, daramite o carte stiintifica!
Si-atunci, nu-ti mai ramane decat sa te crucesti si sa-ti scuipi in san.
Pe urma, insa, incepe sa-ti crape obrazul romanesc de rusine. Pentru ca nu doar porcul imbracat la costum iti da, rastit, ordine. Dar tu le asculti. Nu cracnesti. Nu te revolti, nu protestezi, nu trantesti caciula de pamant si-o calci in picioare, nu iesi in strada, nu nimic. Nu-i spune nimeni porcului ca e o aberatie impotriva firii sa fie imbracat la costum. Nu-i spune nimeni „bai, porcule, dar cum iti permiti tu sa-mi dai mie ordine? Nu vezi ca esti doar un porc imbracat in costum? Mars inapoi in cocina de unde-ai rasarit!” Nu, nimic.
Presedintele vorbeste in continuare despre Romania Educata, Sorin Campeanu e in continuare ministru al … Educatiei! Profesorii universitari continua sa vorbeasca despre reforma educatiei, dar rectorul interimar al USAMV, Răzvan Ionuț Teodorescu, e in continuare rector interimar (publicatiile acestuia vor fi fiind si ele secretizate?) Ca lor n-o sa le crape in veci obrazul de rusine, e cat se pote de limpede. Nici pretentii nu putem avea: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
De la noi, insa, da. De la noi putem avea pretentii. Nu neaparat sa ne revoltam si sa trantim, cu furie, caciula de pamant. S-o calcam in picioare. In definitiv, am crescut pe vremea bancului cu crocodilii. Cum? Nu-l (mai) stiti?
Cica Reagan, Gorbaciov si Ceausescu merg intr-o excursie prezidentiala pe undeva, prin Africa. Ajung ei la un lac infestat cu crocodili flamanzi. Reagan, pentru a demonstra patriotismul american, ii spune garzii de corp: „John, sari in lac si adu-mi un crocodil!” John se uita la presedinte, se uita la crocodili, si raspunde: „Iertati-ma, dar am familie, am copii …” Gorbaciov se simte pe cai mari, si-i spune garzii lui de corp: „Ivane, sari in lac si adu-mi un crocodil!” Gorbaciov uitase ca initiase Glasnost-ul si Perestroika. Ivan ii raspunde precum John: „Iertati-ma, dar am familie, am copii …” Ceausescu doar ii face un semn lui Ion. Asta sare in lac si vine inapoi c-un crocodil in dinti. Toata lumea e mesmerizata: „Ioane, de unde atata curaj?” Ion: „Pai am familie, am copii …”
Sa fim, asadar, inelegator, cu slabiciunile romanesti. Si-n ziua de astazi multa lume (mai) are in continuare familie si copii. Mai mult, ni s-a atrofiat si simtul „iesitului din fire”. Am fost bombardati cu atatea aberatii incat nu mai putem nici sa ne miram. Lebedele negre, a-normalitatile, au devenit noua normalitate. In ziua de astazi, lebada alba a devenit lebada neagra – si viceversa.
Dar chiar si asa ne mai ramane ceva de facut – noua, fiecaruia. Noua, nu lor. Sa ne crape macar obrazul romanesc de rusine. Noi suntem urmasii Romei? In orice tara, cat-de-cat civilizata, o asemenea stire – ar provoca o criza sanitara: de la atacuri de panica, la accidente vasculo-cerebrale sau infarcturi miocardice. Noi, ca romani, stam bine, per ansamblu, la capitolul asta. Noi incercam s-o luam rational, ca nu e legal, nu e rational ca un porc sa se imbrace in costum si sa dea, rastit, ordine. Uite legile, uite exemplele. Oare de ce nu le e rusine?
Sa va spun de ce? Pentru ca nou, astorlalti, nu ne mai e rusine! Am zis!
P.S. Textul acesta trebuie interpretat ca un trantit de caciula romaneasca de pamant si calcata in picioare. O reactie, ma alint eu, normala, venita de la un om normal. Daca mai suntem inca oameni, nu porci.
NOTA: Textul a aparut si pe http://www.contributors.ro
Filed under: Uncategorized | 1 Comment
blog de om 
Sunt multi oameni care cred ca timpul rezolva peobleme. Personale, colective. Mie mi s-a parut intotdeauna suspecta speranta asta : e adevarat ca toate se intampla intr-un timp dat, dar asta nu inseamna ca si sunt provocate de el. Nu, ca lucrurile aa se schimbe e nevoie de alte cauze decat doar trecerea timpului. In privinta problemei reliefata aici de dl Fumurescu in Romania ultimilor 30 (sau 50) de ani nu s-a schimbat nimic. Opinia mea e ca nici nu aveau cum sa se schimbe, cat timp nu exista cauze reale ptr schimbare. Asa cum Romania a fost busculata in 1946 in proiectul narxist de societate fara a avea vreo afinitate sau preparare culturala ptr o astfel de directie de dezvoltare, tot asa dupa 1990 tara a fost busculata prosteste in directia unui model de societate liberal, ptr care nu avea nici afinitate si nici vreo preparare culturala. Nu discut aici faptul ca modelul liberal e o ratacire care aduce degenerare umaba si economic si sfarseste in mod ironic intr-un dogmatism liberticid (asa cum se vede atat dw bine azi in Vest), e vorba doar de faptul ca doar rareori reformele dictate de sus si venite din exterior reusesc. Si acolo undw rareori reusesc, produc societati diforme si in mai mare deriva decat modelele dupa care reformatorii se inspira (vezi Japonia sau Coreea de sud).
Opinia mea in aceasta privinta nu e oroginala : o reforma reuseste daca vine din interior si parti importante atat din clasele de jos cat si din elita o sustin. In Romania asa ceva a lipsit si inca lipseste. Romaniei ii trebuie deci sa n-o mai busculeze lumea in nici o directie. S-o lase sa « evolueze » in ritmul ei, dupa capul ei. Asa cum am zis la inceput, doar cu trecerea timpului lucrurile nu se rezolva de la sine. Mai trebuie ceva. Dar cu atat mai putin se rezolva cu busculade. Ultimii 30 si 160 de ani ne arata repetat taman asta.