… desi, dupa cum cititorii fideli ai acestui blog vor fi remarcat, in ultimul timp n-am mai prea postat intamplari personale, dat fiind ca blogul „de casa” a inceput sa devina tot mai public. Ceea ce s-a intamplat ieri, insa, merita povestit cu varf si indesat. De la ploaia de castane prin care am trecut in tinerete, fara a fi atins de vreuna (despre care am povestit intr-o postare de-acum cativa ani buni), n-am mai avut parte de o asemenea „potriveala” – o „potriveala” care-ti intareste convingerea ca exista ceva mai presus de fire 🙂

Contextul: De la articolul scris in Dilema Veche pentru dosarul lor despre „Rusine”, mi s-a deschis apetitul pentru acest subiect – academic vorbind unul cat se poate de serios, din care, cu putin noroc, vor iesi un articol, un capitol de carte si … inca o carte. Sa n-o mai lungesc: de atunci incoace am citit mult despre subiect si-nclin sa cred ca am gasit o modalitate de a „orandui”, cum ar zice Noica toate scrierile despre rusine care altminteri se bat cap in cap.

Intamplarea: Ieri seara, incercam sa dau de cap unui mister. Vechii greci foloseau doua cuvinte diferite pentru rusine, aidṓs si aischunē, dar interpretarile sensurilor in care cele doua erau folosite se bat cap in cap de aproape un secol, de cand subiectul a fost adus in discutie. Nu va mai plictisesc cu detaliile, altminteri fascinante. Cert este ca, dupa cateva ore de cazna intelectuala, pentru a-mi confirma o ipoteza, trebuia sa verific daca intr-un pasaj din dialogul Gorgias, al lui Platon – pasajul 522 (toate pasajele din Platon sunt numerotate tocmai pentru a inlesni posibilitatea de a compara traducerile) – termenul pentru „rusine” era, in original, aidṓs sau aischunē. Conform „teoriei” mele, trebuia sa fie un derivativ al aidṓs, dar un autor sustinea c-ar fi fost aischunē. Inainte, insa, de a merge la textul in greaca veche (Atica, pentru ca si in greaca veche sunt mai multe dialecte) am zis sa mai verific o data si una dintre traducerile in engleza.

Zis si facut. Am insfacat un ditamai volumul cu Platon – Opere Complete – de care ma folosesc deseori, si l-am deschis fara ezitare. Volumul cu pricina are vreo 1700 de pagini si e tiparit pe genul acela de hartie subtire („de tigara”, ii spuneam pe vremuri), pe care se tiparesc si Bibliile.

Ei bine, s-a deschis „din prima” nu doar la dialogul Gorgias, dar taman la pagina 302 care continea pasajul 522 !!!! Se cuvine sa mai precizez ca nu stiam daca dialogul cu pricina se afla mai pe la inceputul sau mai pe la sfarsitul volumului, si ca, desi am multe semne asezate prin volum, nu am niciunul, nici macar o subliniere, in intreg dialogul Gorgias.

Sigur, un statistician mi-ar putea explica probabilitatile (1:850). Ingaduiti-mi, insa, sa ma indoiesc ca o asemenea intamplare poate fi, stiintific vorbind, explicata prin teoria probabilitatilor.

Mai probabil, daca cineva mi-ar spune c-a fost o simpla coincidenta, i-as bate obrazul si i-as spune sa-i fie rusine. Aischunē, de data aceasta, nu aidṓs.