… pentru ca Puerto Rico e precum o femeie nehotarata: Stiti bancul: “Domnu’ doctor, sunt cam nehotarata; sau nu?” Ce e, de fapt, Puerto Rico nimeni nu stie. Oficial e “teritoriu” al Statelor Unite. Ce-nseamna asta? Din nou, nimeni nu poate sa spuna: Nu sunt colonie (desi multi portoricani se simt ca atare), nu sunt nici “stat” American, dar nici independenti nu sunt. Multi ii injura printre dinti pe americani, dar le plac dolarii lor.

Puerto Rico e precum o femeie frumoasa. Nu intr-atat de frumoasa precum alte insule din Caraibe, dar foarte frumoasa oricum.

Puerto Rico e, totodata, o femeie ghinionista. A fost acum vreo doi ani lovita cumplit de catre un uragan mai devastatator decat un barbat abuziv, iar acum, cand scriu aceste randuri, de-abia a trecut al treilea cutremur, mititel, dupa alte doua la inceputul saptamanii. “Mititel”, in acest caz, inseamna totusi un cutremur de magnitudinea 6, capabil sa te trezeasca din somn, cand, la etajul opt, patul incepe sa se zgaltaie, cladirea sa scoata sunete ciudate de animal ranit, iar pe fereastra vezi clar cum turnurile din jur par a fi batute de vant. Cam doua treimi dintre turisti si-au anulat calatoriile zilele acestea, speriati de stirile panicarde.

Dar Puerto Rico e si o femeie rezilienta. A rezistat la multe si va mai rezista. Portoricanii vor fi fiind saraci, dar sunt si mandri. Primul soc “cultural” l-am avut imediat dupa sosire, cand soferul de Uber mi-a dat de inteles, prin semne, ca nu vorbeste nicio boaba de engleza. Cum aveam sa aflu mai tarziu, cam 50% dintre portoricani se afla in aceeasi sfanta ignoranta. 25% o rup pe englezeste cat sa te poti intelege lucrurile de baza, iar alti 25% vorbesc engleza fluent.

Iar asta in ciuda faptului ca moneda in uz e dolarul, telefoanele mobile functioneaza in Puerto Rico la fel ca in America, fara nicio taxa de roaming, iar din State in Puerto Rico (si invers) se poate calatori fara pasaport. Pentru a intelege acest paradox, dar si pentru a afla locurile bune (si ieftine) de mancat, vorbesti cu localnicii, dar nu cu cei care lucreaza cu turistii in marile resorturi. Nu. Vorbesti cu soferii de Uber, cu barmanii unor birturi cat o batista, pierduti pe vreo straduta laterala, cu propietarii de magazine micutze unde prezenta vreunui turist ratacit e o binecuvantare. Cu un cuplu de batranei care tineau un magazinas n-am reusit sa ma inteleg decat in franceza – emigrasera din Haiti, iar, prin comparatie, Puerto Rico li se parea raiul pe pamant.

Principala atractie e Vechiul San Juan – orasul istoric. E o insulita la capul insulei care e Puerto Rico. Iar pentru America e cu adevarat “vechi”. Constructia orasului a inceput de pe la 1500, si multe cladiri, catedrale, etc dateaza de pe la 1600-1700. La fel si zidurile si turnurile menite sa protejeze orasul. Stradute mici, pietruite, case colorate in culori vii, restaurant micute, si mult, mult mojito la orice colt de strada. Mojito e o bautura prepaprata cu grija in orice bomba ai pune piciorul. Un mojito bun e, in San Juan, o chestiune de orgoliu.

Si iata o lectie de retinut: orasul vechi era o ruina in 1940, un focar de prostitutie si hotie, iar autoritatile erau decise sa-l rada cu totul, pentru a face loc noilor constructii. Dezastrul a fost evitat in ultimul moment de incapatanarea unui singut om (!), Ricardo Alegría, istoric, arheolog si antropolog. E bine sa mai existe si inteelctuali incapatanati, de care sa asculte autoritatile.

Cumva, Ricardo a reusit sa convinga primaria sa renoveze cateva cladiri, sa ofere scutiri massive de taxe celor care vor sa-si deschida o afacere acolo. Pe scurt, sa recupereze Gloria pierduta a orasului istoric. Si, ca norocul, a reusit. O buna parte din economia Puerto Rico se datoreaza acum turistilor care vin pentru Vechiul San Juan.

V-am spus: portoricanii sunt nehotarati. Dupa cum vorbesc englea, iti poti da rapid seama in ce tabara sunt. Unii si-ar dori ca Puerto Rico sa devina al 51-lea stat al SUA (astia vorbesc engleza fluent); altii, dimpotriva, ar vrea sa devina un stat independent (astia vorbesc doar spaniola); in fine, la mijloc ar fi cei care prefer status quo (cei care o rupe pe englezeste). Pentru ultima categorie, fiind “teritoriu” al SUA, au si avantajul “independentei”, dar sip e cel al ajutorului SUA. Dupa uraganul devastator, portoricanii au intrat in conflict cu presedintele Trump, plangandu-se ca FEMA nu le-a trimis destule ajutoare.

Saraci, dar ocosi. Te-ai astepta ca o tara devastata de uragane si de cutremure, a carei principal sursa de venit e turismul sa scada preturile pentru a deveni mai atractiva. Dar nu. Puerto Rico e la fel de scump ca, sa spunem, San Francisco.

Puerto Rico e, din anumite puncte de vedere, un soi de Romanie mutata in Caraibe: acelasi amestec de lux si saracie, aceleasi politici de stanga, aceeasi coruptie de care se plange toata lumea, dar toata lumea participa, intr-un fel sau altul, aceeasi “baieti descurcareti”, aceeasi mici mafioti, aceeasi prostitutie. Dar si aceleasi femei frumoase.

Nu ma intelegeti gresit: mi-a placut Puerto Rico.

Dar de femeile frumoase si nehotarate, sarace, dar lenese si pretentioase, te bucuri cateva zile, dupa care iti vezi de ale tale. Nu le iei de nevasta.

Adios!