… desi mai potrivit ca titlu, ar spune unii, ar fi „moarte de libelula”. S-ar insela, insa.

Luna decembrie la Houston a fost cat se poate de aiurita in materie de schimbari de temperatura: am avut zile intregi cu soare si temperaturi peste 80 F (27-29 C), nopti pe la 70F, pentru ca literalmente peste noapte sa scada la 32 F (0 C) in cateva ore. Si tot asa, cu suisuri si cobarasuri de temperatura de-a dreptul naucitoare uneori.

Ei bine, intr-una din diminetile acelea reci dupa o noapte cat se poate de calda, am gasit o libelula inghetata cazuta pe o perna scoasa la aerisit. Alec a sustinut ca, daca o bagam in casa, s-ar putea sa-si revina, c-a facut el, pe vremuri, o experienta c-o albina varata in congelator ce-a inviat ulterior, la caldura. Am varat-o, asadar, si-am asezat-o la loc de cinste, in biblioteca.

Acolo a si ramas, in aceeasi pozitie in care o prinsese inghetul – in zbor, cu aripile translucide perfect intinse.

Iar daca ma intrebati de ce merita consemnat acest fapt, aparent banal, in fond a murit o libelula, oricum astea nu traiesc decat o zi, am sa va raspund ca tocmai de aceea: o libelula se naste, traieste si moare in ragazul unei singure zile. Conteaza insa si cum mori. Iar libelula asta a murit frumos.

In zbor.

A trait, asadar, frumos. Si-a binemeritat locul in biblioteca, printre The Great Books, care doar despre asta vorbesc.