… c-asa s-ar traduce The Great Awakening – Mareata, Formidabila Trezire/Desteptare a Americii! Atunci (in 1740-43) si acum (in 2016). Acum, lumea se intreaba cum e posibil ca alde Donald Trump sau Bernie Sanders sa stranga atatea voturi. Atunci, nu doar anglicanii seriosi (ca de catolici nu se punea problema), dar si congregationalistii si presbiteranienii de moda veche (Old Lights) se scarpinau nedumeriti in crestetul capului si nu intelegeau de ce unul precum George Whitefield poate strange mii de oameni cu predici ce puteau fi rezumate la „primeste-l pe Iisus in inima si te-ai scos pentru eternitate!” Atunci, oamenii seriosi mai aveau o scuza – erau prea aproape, prea turtiti, ca sa zicem asa, cu nasul de istorie, pentru a putea vedea obiectiv situatia. Se-ntampla. Acum, oamenii seriosi care se scarpina nedumeriti in crestetul capului stau cu nasul turtit de ecrane (televizoare. computere, telefoane).

Astia nu mai au nicio scuza.

Noi nu mai avem nicio scuza, pentru ca noi stim istorie.

Istoria Statelor Unite (nu cea a Americii!) a inceput cu Puritanii. Puritanii erau oameni hotarati. Chititi, cum s-ar zice, sa faca istorie. Intre 1630 si 1640 au venit in colonii cam 20,000. Pentru a intelege mai exact ce inseamna asta, trebuie sa stiti ca orasul in care m-am nascut, Brad, judetul Hunedoara, in vremurile lui bune avea vreo 21,000 de locuitori. Acum, de cand a devenit municipiu, are , daca inteleg bine, vreo 17-18,000. Atunci, ca si acum, il strabateam, in pas de plimbare, de la un capat la altul in mai putin de o ora. Daca ma pupam cu o fata in Parcul Mic, se afla a doua zi. Daca ma pupam in Parcul Mare se afla a treia.

Astea erau toate parcurile din Brad.

Iar oamenii astia, puritanii, douazeci de mii cati or fi fost, au venit in valuri, pe parcursul a zece ani, si s-au imprastiat pe Coasta de Est a Americii in mai multe colonii. Dar asta nu i-a impiedicat sa viseze, de la bun inceput, ca vor schimba soarta lumii. S-au luat dupa Matei 5:14: „Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate fi ascunsa.” Asta, cu „a city upon a hill„, a zis-o, pentru prima oara (din cate se stie), John. John Winthrop, cand inca se mai afla la bordul corabiei Arbella ce urma sa-i duca in Lumea Noua. In urmatorii zece ani au mai zis-o si altii. In urmatoarele secole, si mai multi, printre care si catolicul JFK.

Precum ortodocsii si catolicii, puritanii aveau Sfinti. Nu insa din astia „clasici”, gen Sfantul Gheorghe, Vasile, Ion, etc., ci din ailalti, mai „pamanteni”, gen John, Johnathan, Michael, George, s.a.m.d. – oameni cu care te intalneai pe Broadway (Ulita Mare) si carora le strangeai mana – ca erau sfinti. Ca sa ajungi sa fii sfant, insa, trebuia sa-ti martusrisesti public nu doar pacatele, ci si toate trairile pe care le-ai avut pe drumul primirii lui Iisus in inima. Era un traseu bine stabilit de catre alti „sfinti” si, daca se intampla sa te abati de la el, nu mai erai primit in „biserica”. Ghizii spirituali erau foarte stricti – ca pe vremuri, la ONT.

Prea stricti si prea ierarhizati, am putea spune, pentru spiritul democratic, egalitarian, de care vorbea Tocqueville.

Si-atunci, ceea ce trebuia sa se intample, s-a intamplat: Puritanismul ierarhizat si-a dat obstescul sfarist si, pe ruinele lui, s-a inaltat Evanghelismul si The First Great Awakening – Prima Mare Trezire (c-au mai fost multe altele, inca mai sunt, ca daca n-ar fi, alde Joel Oeteen nu s-ar povesti.). Unii s-au sinucis din dipserare ca nu sunt salvati (doctrina predestinarii pe filiaitia Calvin), altii „s-au mantuit” si le-au dat lacrimile (si banii) de bucurie ca sunt printre alesi.

Atat intr-un caz, cat si-n celalalt, pasul spre „sfintenie” era – si a ramas – confesiunea publica. Publica! Nu tu Taina Spovedaniei, nu tu Confesional, nu tu canapeaua psihanailitca, la care stai pe spate sa nu-ti vezi psihoterapeutul sau-cum-ii-zice. Nu! Ce-i in gusa si-n capusa (publicului).

Pe urma au venit Facebook si toate celalalte „retele de socializare”, de la Instagram, la Tweeter si de la Tweeter la Pinterest.

The Great Awakening! Formidabila Trezire! Pacatele se spala in public si, cu cat mai mizerabile, cu atat mai de laudat sinceritatea: „Ma cheama John, sunt alcoolic, sex-addict, om.” Imi cer scuze. Aplauze. Am fost in Bahamas cu amanta, imi cer scuze, iaca un selfie Aplauze.

Si-apoi te miri ca vine un Donald Trump sau un Bernie Sanders si ii voteaza milioane. Zeci de milioane.

De ce? Ce-i uneste, ce au in comun acesti doi oameni, aflati altminteri la polurile opuse ale spectrului ideologic si comportamental? Ii uneste traditia uitata dar nu pierduta a Puritanismului si cea a Formidabilei Treziri. Ii uneste clamarea publica a pacatelor si romanescul „ce-i in gusa si-n capusa”, indiferent ca e vorba de abuzurile de pe Wall Street sau de fumat marijuana.

Cum ii cresti asa ii ai.

Oamenii vor sinceritate, chiar daca nu e Politically Correct. Oamenii nu mai vor sa accepte ca ai nevoie de Mos Craciun.

Oamenii vor sa viseze la ce vor ei.

Toata lumea la culcare!

Urmeaza Formidabila Desteptare!

PS Textul a aparut si pe http://www.contributors.ro