… la fel ca si Pintea Viteazul.

… dupa cum cititorii fideli ai acestui blog stiu de ceva vreme, de Anul Nou, desenez macar un Corto Maltese – iar asta de cand eram prin liceu. Iar cum Alina, soru-mea, stie de obsesia mea cu personajul lui Hugo Pratt, anul acesta m-a rasfatat de-a dreptul. Am primit un numar special din L’Express dedicat „invierii” personajului, dupa douazeci de ani.

Nu intru in detaliile, altminteri fascinante, legate de drepturile de autor, s.a.m.d.. Important e ca-n cele din urma s-a convenit ca Juan Diaz Canales si Ruben Pellejero sa continue aventurile lui Corto.

Si-aci intervine adevarata surpriza: Cei doi o fac nu bine, dar extrem de bine. Coperta albumului nu m-a convins. Continutul, insa, da, ba chiar cu varf si-ndesat. Atat desenele, cat si scenariul, intreaga atmosfera Maltezului pe care pasionatii o cunosc atat de bine, sunt „autentice”. Nu reproduceri, ci creatie in spiritul originalului. Nu exista falseturi – ceea ce in cazul unei mixturi atat de rafinate, e o adevarata performanta.

Si, daca tot a venit vorba de „clubul admiratorilor lui Corto”, am primit si cartea lui Mircea Mihaies (cu o prefata de H.R. Patapievici) – o carte despre care auzisem de ceva vreme, dar pe care nu apucasem s-o citesc.

De parca toate astea n-ar fi fost indeajuns, am mai primit si doua albume originale de la o doamna din Franta, Marguerite, pe care n-am cunoscut-o niciodata, dar care, impartasindu-mi pasiunea, s-a decis sa-mi faca o surpriza.

Si ce surpriza a fost! Ii multumesc inca o data si pe aceasta cale. M-am simtit inca o data facand parte dintr-un soi de fratie defel secreta, dar selecta, imprastiata in toate colturile lumii. O fratie la care am aderat, fara sa stiu, ca adolescent.

Si-acum, pour la bonne bouche, desenul de sfarsit de an.

La Anul si la multi ani!