…intunecand intunericul, iata portile luminii!
…asta ar fi un fel poetic de a adresa o intrebare banala: ce faci cand ai prea multe pe cap? Bunaoara, doi caini… pe langa trei copii (voyons, nu ca incap aici termeni de comparatie). Raspuns: iti mai iei unul! Atat de mult au insistat astia micii (daca o numar si pe Ana la capitolul asta) sa mai luam un caine, atat de tare au promis ca vor avea grija de el, ba chiar si de ceilalti doi, incat am cedat si-am mai adoptat un… pare-se Rhodesian sau Pit-hound? Fascinatia simetriei: trei caini la trei copii…
(In bancul acela cu Itig care are casa plina si-i spune Rabi sa-si mai vare sub acoperis o gaina, apoi o capra si la sfarsit o vaca, doar pentru a le scoate mai tarziu afara – le scotea afara intr-un sfarsit! In familia noastra pare-se ca functioneaza doar prima parte a bancului…)
Pana aici, nimic deosebit: cunoscutii ne-au spus din nou ca suntem normali (no kiddin’), s-au crucit (pe buna dreptate), etc… Partea mai trista a inceput de-abia de a doua zi… Cainele/cateaua (observati ca nu-i spun numele) a inceput sa dea semne de boala: a vomitat de trei ori, apoi a refuzat pentru aproape 24 de ore orice mancare si apa… A treia zi si-a mai revenit, pentru ca a patra zi s-o ia de la capat – totul condimentat si cu un episod diareic de proportii epice in mjlocul casei si-n dormitorul baietilor… (pe care, cu onor, l-am curatat singur).
In fine, ca sa n-o mai lungesc: am sunat veterinarul, care ne-a reocmandat putintica rabdare… Situatia a mers cand spre bine, cand spre rau, cand iarasi spre bine… Pana la urma a fost diagnostica cu parvo-virus, un virus in general mortal la puppies si highly contagious… N-au lasat-o nici macar in clinica si-au bagat-o prin usa din dos…
Acum e la clinica, cu perfuzii si sub observatie. Pana luni ar trebui sa stim daca va scapa sau nu. Intre timp casa a trebuit dezinfectata (pentru ailalti doi caini), dam telefoane la spital de doua ori pe zi, Ana plange, baietii nu prea, in fine – e un balamuc total (lasand la o parte nota de plata).
Daca scapa va spun si numele si incerc sa atasez si niste poze (deocamdata i l-am schimbat, dupa metoda stramoseasca, pentru a-i mai da o sansa). Tineti-ne pumnii.
O intrebare pe care ne-am tot pus-o zilele astea (Ancutza si cu mine) e: „ce ne mana pe noi in lupta? De ce nu ne putem domoli cand nici asa nu prea mai putem face situatiei?” In afara raspunsului poetic din titlu, n-am gasit alte explicatii…
Filed under: Uncategorized | 8 Comments
blog de om 
Ce bine ar fi ca toate problemele să se rezolve prin relativizare! Cum ar veni, să se „relativizolve”. Despre parvoviruşii canini scrie la carte că sunt 80% mortali. Noroc că toate probabilităţile sunt 50%. (asta a fost o încurajare) 🙂
@ Marius – acum doi ani, cam tot pe vremea asta, cand vasile a fost otravit, sansele de supravietuire erau de … 10% sau mai putin. Cum Vasile, insa, nu stie statistica, a scapat cu bine (de-aia ii mai zicem si Rasputin:)… Poate-poate se mosteneste in familie…
Aşa e. Pînă dinioare, cînd s-au ciocnit cei doi sateliţi, probabilitatea ca un satelit să se lovească de, atenţie, un gunoi spaţial de peste 1cm, adică nu de un alt satelit, era de una ciocnire la 1000 de ani. Ce repede trece timpul probabil! 🙂
Hei! Multa sanatate (se ureaza si la catei, nu?) si bafta voua! Daca boala a fost depistata la timp sansele de vindecare sunt mult mai mari.
Rhodesian? E un caine mare! Ce mai aveti, un „comunitar” si un Beagle? Bravo, cateii aduc armonie in familie. Prima data am crezut ca, la insistentele copiilor, o sa mai aveti un BB :-))))))))))))))))))))))) Cat despre catei, azi sunt usor de intretinut, daca au si o curte unde sa zburde e si mai bine (curatatul dupa ei e mai nsaol… 🙂 )
Tinem pumnii!
C.
Eu as fi incercat sa rezist, sa explic faptul ca doi caini deja inseamna mult. (Pana acum am rezistat, dar eu locuiesc la ultimul etaj al unui bloc din Bucuresti si copiii mei n-au ajuns inca nici la varsta la care sa ceara bani de buzunar – sau tocmai au ajuns la varsta aia).
In alta ordine de idei, ii tin pumnii lui Dog 3. Am inca o amintire dureroasa legata de disparitia lui Havel, St. Bernard-ul pe care l-au avut ai mei, la Hunedoara…
Mai, zi-ne si noua care e treaba??? De cand ti-ai facut blogul asta nu mai raspunzi nici la mail nici pe blog! Uite ca sunt oameni (cel putin 3 🙂 care verifica periodic ce e pe aci si still nothing. O sa ne apucam sa postam noi ce ne trece prin cap, ca sa putem, apoi, comenta. E voie? 🙂 Mai pune si tu cevsa topica noua ca sa putem sa ne dam cu parerea!
Altminteri, ce face catzelul asta? E mai bine? LMK!
C.
update – cu scuzele de rigoare pentru intarziere… C. mi-am insusit critica si voi incerca sa postez mai des (de altfel, chiar mi-ai dat o idee). Lucy (na, ca v-am spus si numele:) desi e inca in studiu, parca nu sunt foarte incantat de el) e (relativ) bine: slaba de i se vad chiar toate coastele si famelica de nu se mai poate. E pe regim, saraca si inca ia medicamente, dar sa speram ca a scapat (acum imi pare ca are proleme cu tractul urinar, da’ poate ma-nsel; sper sa ma-nsel). Zilele astea va atasez cu siguranta si ceva poze…
Partea mai simpatica: mi-au zis niste amici americani ca sunt si fraier si iresponsabil daca nu le telefonez alora de la Human Societies sa-i anunt si sa le cer decontul. Ceea ce am facut – realizati ca aia au cateva zeci de catei si, daca a mea e infectata, sunt si restul… Da; asta nu-i totul: cainele a fost expus pentru adoptie la PetsMart (care0i un fel de WalMArt pentru pets – duh!:) – unde se vine cu cainele in magazin – si, daca s-ar afla ca aia au avut parvovirus nu-i vad bine… Acu’ aia de la Human Society incearca sa arunce pisica in ograda PetsMart… Balamucul de-abia incepe… Om vedea cum se termina…
@ Calin – Pai si eu am incercat sa ma opun – asta nu inseamna ca am si reusit:)
@ C. Nu-i chiar asa de usor nici aia cu intretinutul… Da’ mai vorbim.
Offtopic
Aline, tocmai am citit articolul tău din Cotidianul. Pe aceeaşi temă, am scris în alt loc ceva cu valenţe didactice despre ceea ce tu ai modelat sub forma unui aparat vulcanic. Dacă găseşti modelul util, ţi-l fac cadou. Îl poţi folosi la predare, fără citarea sursei.