…așa că n-am ce face și, în ciuda bombănelilor amicilor sastisiți de referirile mele repetate la Alexis de Tocqueville, va trebui să-l pomenesc încă o dată. Nu e vina mea dacă omul avea o abilitate năucitoare de-a vedea în ghindele prezentului pădurile de stejar ale viitorului. La urma urmelor, cam cîți oameni s-ar putea lăuda c-au anticipat, printre altele, încă de la 1835, toamna, că, peste mai bine de-o sută de ani, lumea se va trezi împărțită între două sfere de influență – cea americană și cea rusă? Cîți, în același an, credeau că democratizarea societăților e un fenomen ireversibil, la care contribuie atît suporterii entuziaști, cît și detractorii ei? Cîți, acum doar cîteva decade, erau sincer îngrijorați de posibilitățile autodistructive ale „gustului depravat“ pentru egalitate sădit în inima omului? Pentru că, avertiza Tocqueville, există două tendințe spre egalitate: una, „în sus”, demnă de toată lauda, care-i îndeamnă pe oameni să-i imite sau chiar să-i depășească pe cei mai buni; cealaltă, însă, „în jos”, îl face […]

… pentru că zilele trecute – pe 31 octombrie, mai precis –, în America (și nu numai) s-a sărbătorit Halloween-ul. De fapt, la fel ca toate sărbătorile americane – laice sau religioase –, din punct de vedere comercial, „sărbătoarea” a început de mai bine de-o lună, de cînd magazinele s-au umplut de dovleci și de […]